|
I. DISPOZIŢII CU PRIVIRE LA MODUL DE TRANSPORT AL MĂRFURILOR PERICULOASE
1. LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ
- Ordin nr. 1892/2006 – privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora;
- Legea nr. 31/1994 – pentru aderarea României la Acordul European referitor la transportul internaţional de mărfuri periculoase;
- Ordin nr. 1044/2003 – privind aprobarea Regulamentului pentru desemnarea, pregătirea profesională şi examinarea consilierului de siguranţă pentru transportul rutier, feroviar sau pe căile navigabile interioare al mărfurilor periculoase, modificată şi completată prin Ordinul nr. 1934/2006;
- Normă din 26.09.2007 – privind efectuarea de activităţi de transport rutier de mărfuri periculoase în România;
- Ordinul nr. 640/2007 – pentru aprobarea Normelor privind pregătirea şi atestarea profesională a conducătorilor auto care efectuează transport rutier de mărfuri periculoase;
- Ordinul nr. 2134/2005 (RNTR 3) – pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea, agrearea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase;
- Regulament din 26 octombrie 2005 – privind procedura de omologare a ambalajelor destinate transportului rutier al substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;
2. REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE
La nivel european transportul rutier al mărfurilor periculoase este reglementat de Acordul European referitor la transportul internaţional rutier al substanţelor periculoase (ADR), încheiat la Geneva, la 30 septembrie 1957.
Prescripţiile acestui acord oferă un cadru regulamentar coerent la nivel european şi în armonie cu următoarele reglementări:
- codul IMDG – transport maritim;
- codul RID – transport feroviar;
- ADN – transport naval – fluvial;
- ICAO – instrucţiuni tehnice referitoare la transportul aerian.
ADR este un acord între state şi nicio autoritate centrală nu este însărcinată cu aplicarea sa. În practică, autorităţile naţionale pot urmări contravenienţii, prin aplicarea legislaţiei lor interne, ADR în sine nu prescrie nicio sancţiune.
Se autorizează transporturile internaţionale ale mărfurilor periculoase dacă sunt îndeplinite:
- condiţiile anexei A din ADR referitor la substanţele şi obiectele periculoase, în special cele referitoare la ambalarea şi etichetarea acestora;
- condiţiile impuse de anexa B din ADR, în special cele referitoare la construcţia, echipamentul şi circulaţia vehiculului ce transportă mărfuri periculoase.
3. EXCEPŢII LEGATE DE APLICAREA ADR-ULUI
3.1. Excepţii legate de natura operaţiunii de transport
Prescripţiile ADR nu se aplică:
a) transportului de substanţe periculoase efectuat de către persoane particulare, atunci când substanţele în cauză sunt condiţionate în vederea vânzării lor en-detail şi sunt destinate uzului personal sau casnic sau unor activităţi de divertisment sau sportive, cu condiţia luării măsurilor necesare pentru a împiedica orice pierdere a conţinutului în condiţii normale de transport. Substanţele periculoase din RMV, ambalaje mari sau cisterne nu sunt considerate ca fiind ambalate pentru vânzare en-detail;
b) transportului de maşini sau de echipamente nespecificate în prezenta anexă şi care comportă ca accesorii substanţe periculoase în structura sau circuitele lor de funcţionare, cu condiţia luării măsurilor pentru a împiedica orice pierdere a conţinutului în condiţii normale de transport;
c) transportului efectuat de întreprinderi, însă colateral cu activitatea lor principală, cum ar fi aprovizionarea şantierelor de construcţii sau de construcţii civile, sau pentru activităţi de măsurare, reparaţii sau întreţinere, în cantităţi ce nu depăşesc 450 litri pentru un ambalaj şi nici cantităţile maxime totale specificate în excepţiile referitoare la cantităţile transportate pe unitatea de transport. Trebuie luate măsuri pentru a evita orice pierdere în condiţii normale de transport. Aceste excepţii nu se aplică clasei 7. Transporturile efectuate de aceste întreprinderi pentru aprovizionarea sau distribuţia lor internă sau externă, nu sunt totuşi vizate de prezenta excepţie;
d) transportului efectuat de către serviciile de intervenţii sau aflat sub controlul acestora, în special prin intermediul vehiculelor de depanare ce transportă vehicule accidentate sau în pană, ce conţin substanţe periculoase sau pentru a colecta şi recupera mărfurile periculoase implicate într-un accident sau incident şi pentru a le muta într-o locaţie sigură;
e) transporturilor de urgenţă destinate salvării de vieţi omeneşti sau protecţiei mediului, cu condiţia de a se lua toate măsurile pentru ca aceste transporturi să se efectueze în siguranţă;
f) transportului de cisterne de depozitare statice, necurăţate, goale care au conţinut gaze din clasa 2, grupa A, O sau F, substanţe din clasa 3 sau clasa 9 aparţinând grupelor de ambalare II sau III sau pesticide din clasa 6.1 aparţinând grupelor de ambalare II sau III, în următoarele condiţii:
- toate orificiile cu excepţia dispozitivelor de reducere a presiunii sunt închise ermetic;
- au fost luate măsuri de prevenire a scurgerilor conţinutului în condiţii normale de transport;
- încărcătura este fixată astfel încât să nu se desprindă sau să se mişte în condiţii normale de transport.
3.2. Excepţii referitoare la transportul de gaze
Prescripţiile ADR nu se aplică la transportul de:
a) gaze conţinute în rezervoarele unui vehicul ce efectuează o operaţie de transport şi care sunt destinate propulsiei acestuia sau funcţionării unuia dintre echipamentele acestuia (de exemplu, echipamentele frigorifice);
b) gaze conţinute în rezervoarele de carburant ale vehiculelor transportate. Robinetul de alimentare, situat între rezervorul de carburant şi motor trebuie să fie închis şi contactul electric întrerupt;
c) gaze din grupele A şi O, dacă presiunea lor în recipient, la o temperatură de 150C, nu depăşeşte 200 kPa (2 bari) şi dacă gazele se află complet în stare gazoasă în timpul transportului. Aceasta este valabil pentru toate tipurile de recipiente sau cisterne, de exemplu, de asemenea pentru diferitele părţi ale maşinilor sau aparatului;
d) gaze conţinute în echipamentul utilizat la funcţionarea vehiculelor (de exemplu, extinctoarele sau pneurile umflate, atât în calitate de piese de schimb cât şi ca încărcătură);
e) gaze conţinute într-un anumit echipament al vehiculelor, necesar funcţionării acestui echipament în timpul transportului (sistem de răcire, aparate de încălzire etc.), precum şi recipientele de reîncărcare pentru astfel de echipamente şi în recipientele de schimb, goale şi necurăţate, transportate în aceeaşi unitate de transport;
f) gaze conţinute în resturile alimentare sau în băuturi.
3.3. Excepţii referitoare la transportul carburanţilor lichizi
Prescripţiile ADR nu se aplică transportului de:
a) carburant conţinut în rezervoarele unui vehicul ce efectuează o operaţie de transport şi care este destinat propulsiei acestuia sau funcţionării unuia din echipamentele sale. Carburantul poate fi transportat în rezervoare fixe de carburant, legate direct la motor şi/sau la echipamentul auxiliar al vehiculului, care sunt conforme dispoziţiilor corespunzătoare, sau poate fi transportat în recipiente portabile cum sunt bidoanele. Capacitatea totală a rezervoarelor fixe nu trebuie să depăşească 1.500 litri pe unitatea de transport, iar capacitatea unui rezervor fixat la o remorcă nu trebuie să depăşească 500 litri. O cantitate maximă de 60 litri pe unitatea de transport poate fi transportată în recipiente portative de carburant. Aceste restricţii nu se aplică vehiculelor pentru intervenţii de urgenţă;
b) carburant conţinut în rezervorul vehiculelor sau altor mijloace de transport (de exemplu, vapoare) ce sunt transportate în calitate de încărcătură, dacă este destinat propulsiei acestora sau funcţionării unuia din echipamentele acestora. Orice robinet de alimentare situat între motor sau respectivul echipament şi rezervorul de carburant trebuie să fie închis în timpul transportului, cu excepţia cazului în care este indispensabil pentru ca echipamentul să rămână operaţional. Dacă este cazul, vehiculele sau celelalte mijloace de transport trebuie să fie încărcate în poziţie dreaptă şi trebuie fixate pentru a nu cădea.
3.4. Excepţii referitoare la substanţele periculoase ambalate în cantităţi limitate
Anumite substanţe periculoase ambalate în cantităţi limitate sunt exceptate de la aplicarea prescripţiilor ADR.
Atunci când pentru o anumită substanţă sau obiect dat, în coloana (7) din lista substanţelor periculoase figurează codul „LQO” (Limited Quantities), respectiva substanţă sau obiect nu este exceptat de niciuna din prescripţiile anexei A şi B atunci când sunt ambalate în cantităţi limitate.
Atunci când pentru o anumită substanţă sau obiect dat, în coloana (7) din lista substanţelor periculoase figurează unul din codurile de la LQ4 la LQ19 şi de la LQ22 la LQ28 prescripţiile ADR nu se aplică transportului respectivei substanţe, cu condiţia ca:
a) substanţa să fie transportată în ambalaje combinate, următoarele ambalaje exterioare fiind autorizate:
- butoaie din oţel sau aluminiu cu capacul superior detaşabil;
- bidoane (canistre) din oţel sau aluminiu cu capacul superior detaşabil;
- butoaie din placaj sau carton;
- butoaie sau bidoane (canistre) din plastic cu capacul superior detaşabil;
- cutii din lemn natural, placaj, din lemn reconstituit, carton, plastic, oţel sau aluminiu;
b) în ambalaje interioare din metal sau plastic care nu riscă să se spargă să fie uşor perforate, plasate pe platouri cu husă retractabilă sau extensibilă;
c) cantităţile maxime per ambalaj interior şi per colet din tabelul 3.4.6., să nu fie depăşite;
d) fiecare colet trebuie să poarte, în mod clar şi durabil:
i) numărul ONU al produselor pe care le conţine, indicat în coloana (1) a tabelului A, precedat de literele „UN”;
ii) în cazul unor produse distincte cu numere ONU diferite, transportate într-un acelaşi colet:
- numerele ONU ale produselor conţinute, precedate de literele „UN”, sau
- literele „LQ”.
Aceste marcaje trebuie să se înscrie pe o suprafaţă în formă de romb, încadrată de o linie, de cel puţin 100 mm x 100 mm. Grosimea liniei care delimitează rombul trebuie să fie de cel puţin 2 mm; numărul trebuie să fie scris cu cifre de cel puţin 6 mm înălţime. Dacă pachetele conţin mai multe substanţe care poartă diferite numere ONU, rombul trebuie să fie suficient de mare pentru a putea conţine toate numerele. Dacă dimensiunile coletului necesită acest lucru, dimensiunile pot fi reduse, cu condiţia ca mărcile să rămână perfect vizibile (conform Fig. 1):
sau
Fig. 1
Când pentru o anumită substanţă sau un obiect dat, în coloana (7) a listei substanţelor periculoase, figurează codul LQ3, dispoziţiile ADR nu se aplică în aceleaşi condiţii cu cele de la punctele a, c, d, de mai sus.
Când pentru o anumită substanţă sau un obiect dat în coloana (7) a listei substanţelor periculoase figurează LQ1 sau LQ2, dispoziţiile ADR nu se aplică cu condiţia ca:
- să fie respectate prescripţiile de la a-d; din punct de vedere al acestor dispoziţii, obiectele sunt considerate drept ambalaje interioare;
- ambalajele interioare să satisfacă condiţiile de la 6.2.1.2 şi 6.2.4.1 până la 6.2.4.3.
Tabel 3.4.6.
Cod Ambalaje combinatea
Cantitate netă maximă Ambalaje interioare plasate pe cuve cu husă retractabilă sau extensibilăa
Cantitate netă maximă
Ambalaj interior
Coletb
Ambalaj interior
Coletb
1 2 3 4 5
LQ0 Nici un fel de excepţii în condiţiile de la 3.4.2
LQ1 120 ml 120 ml
LQ2 1 l 1 l
LQ3c 500 ml 1 l neautorizat neautorizat
LQ4c 3 l 1 l
LQ5c 5 l nelimitat 1 l
LQ6d 5 l 1 l
LQ7d 5 l 5 l
LQ8 3 kg 500 g
LQ9 6 kg 3 kg
LQ10 500 ml 500 ml
LQ11 500 g 500 g
LQ12 1 kg 1 kg
LQ13 1 l 1 l
LQ14 25 ml 25 ml
LQ15 100 g 100 g
LQ16 125 ml 125 ml
LQ17 500 ml 2 l 100 ml 2 l
LQ18 1 kg 4 kg 500 g 4 kg
LQ19 5 kg 5 kg
LQ20 rezervat rezervat rezervat rezervat
LQ21 rezervat rezervat rezervat rezervat
LQ22 1 l 500 ml
LQ23 3 kg 1 kg
LQ24 6 kg 2 kg
LQ25d 1 kg 1 kg
LQ26d 500 ml 2 l 500 ml 2 l
LQ27 6 kg 6 kg
LQ28 3 l 3 l
a Masa brută maximă a unui ambalaj combinat nu trebuie să depăşească 30 kg şi cea a cuvelor cu husă retractabilă sau extensibilă nu trebuie să depăşească 20 kg.
b Sub rezerva limitelor maxime stabilite şi a limitelor individuale din table, mărfurile periculoase pot fi ambulate în comun cu alte obiecte sau substanţe, cu condiţia ca acestea să nu provoace o reacţie periculoasă în cazul unor scurgeri.
c În cazul amestecurilor omogene din clasa 3 care conţin apă, cantităţile specificate desemnează exclusiv substanţa din clasa 3 conţinută în aceste amestecuri.
d Pentru Nr. ONU 2315, 3151, 3152 şi 3432 transportate în aparatură, cantităţile maxime pentru ambalajul interior nu trebuie să le depăşească pe cele din aparatură, trebuie să fie transportate în ambalaje etanşe şi colete formate astfel, trebuie să poarte marcajul de la d). Aparatele nu trebuie să fie ambalate pe cuve cu husă retractabilă sau extensibilă.
3.5. Excepţii referitoare la cantităţile transportate pe unitatea de transport
Conform ADR-ului, substanţele periculoase sunt considerate ca aparţinând categoriilor de transport: 0, 1, 2, 3 sau 4, aşa cum se indică în coloana (15) din lista mărfurilor periculoase.
Ambalajele goale necurăţate ce au conţinut substanţe din categoria de transport „0” vor fi incluse la categoria de transport „0”.
Ambalajele goale necurăţate ce au conţinut substanţe din categoriile de transport „1, 2, 3 sau 4” vor fi incluse la categoria de transport „4”.
Dacă substanţele transportate pe unitatea de transport sunt din aceeaşi categorie şi nu sunt depăşite valorile indicate în coloana 3 a tabelului 1, prescripţiile ADR nu trebuie respectate în totalitate.
Dacă substanţele periculoase de la bordul unităţii de transport sunt de mai multe categorii, valoarea maximă pentru care ADR-ul nu trebuie respectat în totalitate se calculează astfel:
Cantitate categoria1x50 + cantitate categoria1(NOTĂ TABEL)x20 + cantitate categoria2x3 + cantităţi categoria3x1 = 1000
Tabel 1
Categoria de transport
(1) Substanţe sau obiecte
grupa de ambalare sau cod /grupa de clasificare sau
Nr. ONU
(2) Cantitate maximă totală pe unitatea de transport
(3)
0 Clasa 1: 1.1A/1.1L/1.2L/1.3L/1.4L şi Nr. ONU 0190
Clasa 3: Nr. ONU 3343 substanţe din grupa I de ambalaj
Clasa 4.2: substanţe din grupa I de ambalaj
Clasa 4.3: Nr. ONU 1183, 1242, 1295, 1340, 1390, 1403, 1928, 2813, 2965, 2968, 2988, 3129, 3130,3131,3134,3148,3207,3372
Clasa 6.1: Nr. ONU 1051, 1613, 1614, 3294
Clasa 6.2: Nr. ONU 2814, 2900 (grupă de RISC 3 şi 4)
Clasa 7: Nr. ONU de la 2912 la 2919, 2977, 2978,
de la 3321 la 3333
Clasa 9: Nr. ONU 2315, 3151, 3152, precum şi aparatele ce conţin asemenea substanţe sau amestecuri, precum şi ambalajele goale, necurăţate, ce au conţinut substanţe ce figurează în această categorie de transport
0
1 Substanţe şi produse aparţinând grupei de ambalaj I, şi nu figurează în categoria de transport 0, precum şi substanţele şi obiectele din clasele:
Clasa 1: de la 1.1 B la 1.1 Ja)/de la 1.2 B la 1.2 J/1.3 C/1.3 G/1.3 H/1.3 J/1,5 Da
Clasa 2: aerosoli: grupele C, CO, FC, T, TF, TC, TO, TFC şi TOC
Clasa 4.1: de la 3221 la 3224 şi de la 3231 la 3240
Clasa 5.2: Nr. ONU 3101 - 3104 şi 3111 – 3120
20
2 Substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalaj II, ce nu figurează în categoria de transport 0, 1 sau 4, precum şi substanţele şi obiectele din clasele:
Clasa 1: de la 1.4 B la 1.4 G /1.6 N
Clasa 2: aerosoli: grupa F
Clasa 4.1: Nr. ONU 3225 - 3230
Clasa 5.2: Nr. ONU 3105 – 3110
Clasa 6.1: substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalaj III
Clasa 6.2 Nr. ONU 2814, 2900 (grupa de risc 2)
Clasa 9: Nr. ONU 3245
300
3 Substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalaj II, ce nu figurează în categoriile de transport 2 sau 4
Precum şi substanţele şi obiectele din clasele:
Clasa 2: aerosoli: grupele A şi O
Clasa 8: Nr. ONU 2794, 2795, 2800, 3028
Clasa 9: 2990, 3072 1000
4 Clasa1: 1.4 S
Clasa 4.1: Nr. ONU 1331, 1345, 1944, 1945, 2254, 2623
Clasa 4.2: Nr. ONU 1361, 1362 grupa de ambalaj III
Clasa 7: Nr. ONU de la 2908 la 2911
Clasa 9: 3268
Precum şi ambalajele goale, necurăţate, ce au conţinut substanţe periculoase, cu excepţia celor ce figurează în categoria de transport 0 Nelimitat
a) - Pentru numerele ONU 0081, 0082, 0084, 0241, 0331, 0332, 0482, 1005 şi 1017, cantitatea maximă totală pe unitatea de transport va fi de 50 kg.
Prin cantitate maximă totală pe unitatea de transport se înţelege:
- pentru obiecte - masa brută în kg;
- pentru obiectele din clasa 1 - masa netă în kg a substanţei explozibile;
- pentru substanţe solide, gaze lichefiate, gaze lichefiate refrigerate şi gaze dizolvate - masa netă în kg;
- pentru substanţe lichide şi gaze comprimate - capacitatea nominală a recipientului în litri.
Dacă nu sunt depăşite cantităţile pe unitatea de transport, conform tabelului 1, trebuie respectate prescripţiile ADR referitoare la:
- documente de transport;
- aparate portabile de iluminat;
- supraveghere vehicule;
- vehiculele prevăzute cu sistem de aerisire;
- existenţa stingătorului pentru cabină;
- anumite dispoziţii speciale: S01(3) + (6), S02(1) şi (3), S04, S14 până la S21.
Nu se aplică prescripţii ADR referitoare la:
- formare profesională;
- placardare şi semnalizare;
- indicaţii scrise;
- încărcare, descărcare în locuri publice;
- echipament vehicul.
4. OBLIGAŢII DE SECURITATE CE REVIN FACTORILOR IMPLICAŢI
Factorii ce intervin în transportul substanţelor periculoase trebuie să ia măsurile adecvate, conform naturii şi importanţei pericolelor previzibile, pentru a evita producerea de daune şi, dacă este cazul, a reduce la minimum efectele acestora. Ei trebuie, în orice caz, să respecte prescripţiile ADR în ceea ce îi priveşte.
Atunci când siguranţa publică riscă să fie pusă în pericol, factorii implicaţi trebuie să avizeze imediat forţele de intervenţie şi de securitate şi trebuie să pună la dispoziţia acestora informaţiile necesare pentru acţiunea lor.
ADR poate preciza anumite obligaţii ce revin diferiţilor factori, astfel:
EXPEDITORUL
Expeditorul de substanţe periculoase are obligaţia de a efectua un transport conform prescripţiilor ADR, el având următoarele obligaţii:
a) să se asigure că substanţele periculoase sunt clasificate şi autorizate pentru transport conform ADR;
b) să furnizeze transportatorului indicaţii şi informaţii şi, dacă este cazul, documentele de transport şi documentele de însoţire a mărfii necesare (autorizaţii, acorduri, notificări, certificate, etc.)
c) să nu utilizeze decât ambalaje, recipiente mari pentru transportul în vrac (RMV) şi cisterne (vehicule cisternă, cisterne demontabile, vehicule-baterie, CGEM, cisterne mobile şi containere cisternă) agreate şi adaptate la transportul substanţelor în cauză şi prevăzute cu mărcile prescrise de ADR;
d) să respecte prescripţiile referitoare la modul de expediere şi la restricţiile de expediere;
e) să se asigure ca şi cisternele goale, necurăţate şi nedegazate (vehicule cisternă, cisterne demontabile, vehicule-baterie, CGEM, cisterne mobile şi containere cisternă), sau vehiculele, containerele mari sau mici pentru transportul în vrac necurăţate, să fie marcate şi etichetate în conformitate cu ADR şi ca cisternele goale, necurăţate, să fie închise şi să prezinte aceleaşi garanţii de etanşeitate ca şi cum ar fi pline.
TRANSPORTATORUL
Transportatorul are în special următoarele obligaţii:
a) să verifice dacă substanţele periculoase ce urmează să fie transportate sunt autorizate pentru transport conform ADR;
b) să se asigure că documentaţia prescrisă se află la bordul unităţii de transport;
c) să se asigure vizual că vehiculele şi încărcăturile nu prezintă defecte vizibile, scurgeri sau fisuri, lipsă de dispozitive, de echipament, etc;
d) să se asigure că nu a expirat data pentru următoarea încercare pentru vehiculele cisternă, vehicule-baterie, cisternele fixe, cisternele demontabile, CGE, cisternele mobile şi containerele cisternă;
e) să verifice dacă vehiculele nu sunt supraîncărcate;
f) să se asigure că au fost puse etichetele de pericol şi semnalizările prescrise pentru vehicule;
g) să se asigure că echipamentele prescrise în dispoziţiile scrise pentru şoferi se află la bordul vehiculului.
DESTINATARUL
Destinatarul are obligaţia de a nu declina, fără un motiv imperativ, acceptarea mărfurilor şi de a verifica, după descărcare, dacă au fost respectate prescripţiile ADR care îl privesc.
Destinatarul are în special următoarele obligaţii:
a) să efectueze, în cazurile prevăzute de ADR, curăţarea şi decontaminarea prescrise pentru vehicule şi containere;
b) să se asigure că aceste containere, după ce au fost complet descărcate, nu mai poartă semnalizările de pericol
ÎNCĂRCĂTORUL
Încărcătorul are în principal următoarele obligaţii:
a) acesta nu trebuie să încredinţeze transportatorului substanţele periculoase decât dacă sunt autorizate pentru transport conform ADR;
b) el trebuie să verifice, în momentul încredinţării pentru transport a substanţelor periculoase ambalate sau a ambalajelor goale necurăţate, dacă ambalajul este deteriorat. El nu poate încredinţa spre transportare un colet al cărui ambalaj este deteriorat, în special neetanş, astfel încât să apară o scurgere sau posibilitatea scurgerii substanţei periculoase, decât după ce s-a remediat defectul; aceeaşi obligaţie este valabilă şi pentru ambalajele goale necurăţate;
c) el trebuie, atunci când încarcă substanţe periculoase într-un vehicul, container mare sau mic, să respecte prescripţiile speciale referitoare la încărcare şi manipulare;
d) el trebuie, după ce a încărcat substanţele periculoase într-un container, să respecte prescripţiile privind marcarea de pericol;
e) el trebuie, atunci când încarcă colete, să respecte interdicţiile de încărcare în comun, ţinând cont de substanţele periculoase deja prezente în respectivul vehicul sau container mare, precum şi de prescripţiile referitoare la separarea resturilor alimentare, a altor obiecte pentru consum sau a alimentelor pentru animale.
AMBALATORUL
Ambalatorul trebuie să respecte în principal:
a) prescripţiile privind condiţiile de ambalare, condiţiile de ambalare în comun;
b) prescripţiile referitoare la mărcile şi etichetele de pericol de pe colete, atunci când pregăteşte coletele în vederea transportului.
ÎNCĂRCĂTORUL UNUI VAS CISTERNĂ
Încărcătorul are în principal următoarele obligaţii:
a) el trebuie să se asigure înaintea umplerii cisternelor că acestea şi echipamentele lor se găsesc în bună stare tehnică;
b) el trebuie să se asigure că nu a expirat data pentru următoarea încercare pentru vehiculele cisternă, vehiculele-baterie, cisternele demontabile, CGEM, cisternele mobile şi containerele cisternă;
c) nu are dreptul să umple cisternele decât cu substanţele periculoase autorizate la transport în acele cisterne;
d) în timpul umplerii cisternei, trebuie să respecte dispoziţiile referitoare la substanţele periculoase din compartimente alăturate;
e) în timpul umplerii cisternei, trebuie să respecte proporţia de umplere maximă admisibilă sau masa maximă admisibilă de conţinut pe litru de capacitate pentru substanţa respectivă;
f) după umplerea cisternei, trebuie să verifice etanşeitatea dispozitivelor de închidere;
g) el trebuie să se asigure că niciun reziduu periculos din substanţa de umplere nu a aderat la exteriorul cisternelor ce au fost încărcate;
h) el trebuie ca, atunci când pregăteşte substanţele periculoase în vederea transportului, să se asigure de faptul că semnalele portocalii şi plăcile - etichetă sau etichetele prescrise sunt aplicate conform prescripţiilor pe cisterne, pe vehicule şi pe containerele mari şi mici pentru transportul în vrac.
OPERATORUL UNUI CONTAINER CISTERNĂ SAU AL UNEI CISTERNE MOBILE
Operatorul unui container cisternă sau al unei cisterne mobile trebuie să se asigure în principal:
a) că s-au respectat prescripţiile referitore la construcţie, echipament, încercări, şi marcare;
b) că s-a efectuat întreţinerea cisternelor şi a echipamentelor acestora într-un mod ce garantează faptul că respectivul container cisternă sau cisternă mobilă, supus solicitărilor normale de exploatare, corespunde prescripţiilor ADR, până la următoarea încercare;
c) că s-a efectuat un control excepţional, în cazul în care securitatea rezervorului sau a echipamentelor acestuia poate fi compromisă printr-o reparaţie, o modificare sau un accident.
5. FORMARE PROFESIONALĂ
Operatorii de transport care efectuează transporturi de mărfuri periculoase pot efectua aceste activităţi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) deţin licenţă de transport şi, după caz, copie conformă a licenţei de transport pentru vehiculele utilizate la transportul mărfurilor periculoase;
b) deţin certificatul de agreare pentru vehiculul care transportă mărfuri periculoase, eliberat de Regia Autonomă «Registrul Auto Român», corespunzător tipului de marfă transportată, dacă acest lucru este impus de A.D.R.;
c) vehiculul rutier are dotările şi echipamentele necesare, conform prevederilor A.D.R.;
d) vehiculele care transportă mărfuri periculoase sunt semnalizate pe perioada efectuării transporturilor, conform prevederilor A.D.R., cu panouri şi etichete de pericol, conform reglementărilor specifice în vigoare;
e) conducătorul auto deţine certificat A.D.R. valabil atât pentru clasa respectivă de marfă periculoasă, cât şi pentru tipul de vehicul rutier utilizat, eliberat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin Direcţia generală transport rutier;
f) aplică, în caz de accident sau de eveniment rutier, măsurile de intervenţie şi alarmare prevăzute în fişa de siguranţă. În cazul unui accident care pune în pericol ecosistemul terestru, acvatic sau care poluează grav aerul, va fi anunţată autoritatea teritorială pentru protecţia mediului;
g) respectă regulile privind circulaţia şi staţionarea vehiculelor care efectuează transporturi rutiere de mărfuri periculoase, prevăzute de reglementările în vigoare privind circulaţia pe drumurile publice şi de A.D.R.;
h) pentru transportul materialelor radioactive deţin autorizaţie de transport şi, dacă este cazul, autorizaţie de expediţie, eliberate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare;
i) în toate cazurile prevăzute de reglementările privind transportul materialelor radioactive, emise de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, transportul materialelor radioactive se efectuează în colete care deţin autorizaţie de tip eliberată de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare sau, în cazul transporturilor internaţionale, validată de aceasta.
j) certificatul de inspecţie tehnică în cazul suprastructurilor specializate pentru transportul recipientelor cu gaze lichefiate sau cu alte mărfuri periculoase.
Persoanele angajate de factorii ce intervin în transportul substanţelor periculoase trebuie să fie formate pentru a corespunde exigenţelor domeniului lor de activitate şi de responsabilitatea impusă în timpul transportului de substanţe periculoase.
5.1. Formarea conducătorilor auto
În conformitate cu prevederile Acordului European referitor la transportul rutier al mărfurilor periculoase (A.D.R.) - anexa B - şoferii autovehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale de mărfuri considerate ca periculoase în înţelesul prevederilor acestui acord trebuie să deţină un certificat de atestare profesională.
Certificatul de atestare profesională se acordă numai şoferilor care au urmat un curs de formare profesională şi au promovat examenul susţinut la terminarea cursului.
Conducătorii auto ai vehiculelor care transportă mărfuri periculoase trebuie să urmeze un curs de bază. Suplimentar pentru transportul în cisterne, transportul de mărfuri sau obiecte din clasa 1 ori mărfuri radioactive aparţinând clasei 7, conducătorii auto trebuie să urmeze şi cursuri specifice de specializare.
Certificatul ADR este valabil 5 ani, iar perioada de valabilitate a acestuia se prelungeşte automat pentru o nouă perioadă la 5 ani dacă titularul a urmat în ultimul an de valabilitate cursurile recapitulative şi a promovat examenul.
Pentru a se înscrie la cursurile iniţiale sau recapitulative, candidaţii trebuie să deţină permis de conducere valabil pentru cel puţin una dintre categoriile de vehicule: B, C1, C, Tr, BE, C1E, CE.
5.2. Formarea consilierului de siguranţă
Fiecare întreprindere a cărei activitate include transportul rutier de substanţe periculoase sau operaţiuni de ambalare, încărcare, umplere sau descărcare legate de aceste transporturi, desemnează unul sau mai mulţi consilieri de securitate, care să ajute la prevenirea riscurilor pentru persoane, bunuri sau mediu înconjurător.
Sarcinile consilierului de siguranţă, adaptate la activităţile întreprinderii sunt, în principal, următoarele:
a) să verifice respectarea reglementărilor privind transportul mărfurilor periculoase;
b) să acorde consultanţă întreprinderii pentru operaţiile privind transportul mărfurilor periculoase;
c) să asigure redactarea unui raport anual destinat conducerii întreprinderii sau, dacă este cazul, unei autorităţi publice locale, referitor la activităţile întreprinderii cu privire la transportul mărfurilor periculoase. Raportul anual se păstrează timp de 5 ani şi este pus la dispoziţie autorităţilor naţionale, la cererea acestora;
d) să monitorizeze următoarele practici şi proceduri privind activităţile vizate:
• procedurile care au ca scop respectarea regulilor privind identificarea mărfurilor periculoase transportate;
• practica întreprinderii cu privire la respectarea, la cumpărarea mijloacelor de transport, a tuturor condiţiilor specifice în legătură cu mărfurile periculoase transportabile;
• procedurile care permit verificarea echipamentelor utilizate la transportul mărfurilor periculoase sau în cursul operaţiilor de încărcare ori de descărcare;
• faptul că angajaţii întreprinderii au o pregătire adecvată şi că această pregătire este înscrisă în dosarul lor;
• punerea în practică a unor proceduri de urgenţă adecvate în caz de eventuale accidente sau incidente care pot aduce atingere securităţii în timpul transportului mărfurilor periculoase sau în timpul operaţiilor de încărcare ori de descărcare;
• investigarea şi, dacă este necesar, redactarea rapoartelor privind accidentele, incidentele sau infracţiunile grave constatate în cursul transportului mărfurilor periculoase sau în timpul operaţiilor de încărcare ori de descărcare;
• aplicarea unor măsuri adecvate pentru a se evita repetarea accidentelor, incidentelor sau infracţiunilor grave;
• respectarea prevederilor legale şi a condiţiilor speciale care se referă la transportul mărfurilor periculoase, la alegerea şi utilizarea unor subcontractori sau a unor terţi;
• verificarea faptului că personalul însărcinat cu transportul, încărcarea sau descărcarea mărfurilor periculoase dispune de proceduri şi reguli de lucru detaliate;
• aplicarea unor măsuri de sensibilizare la riscurile în legătură cu transportul, încărcarea sau descărcarea mărfurilor periculoase;
• aplicarea unor metode de verificare pentru a se asigura existenţa documentelor şi a echipamentelor de securitate care trebuie să însoţească transporturile şi conformitatea acestor documente şi echipamente cu prevederile reglementărilor în vigoare;
• aplicarea procedurilor de verificare pentru a se asigura respectarea regulilor cu privire la operaţiile de încărcare şi descărcare;
• existenţa planului de securitate conform prevederilor cap.1.10.3.2 din RID/ADR şi monitorizează aplicarea acestuia. Prin securitate se înţelege complexul de acţiuni preventive şi de măsuri ce trebuie luate în scopul minimalizării riscurilor de furt şi/sau utilizare rău -intenţionată a acelor mărfuri periculoase care pot periclita siguranţa persoanelor, a bunurilor materiale şi/sau a mediului înconjurător.
Consilierul de siguranţă trebuie să fie titularul unui certificat de pregătire valabil pentru transportul rutier.
Pentru obţinerea certificatului candidatul trebuie să urmeze un curs de pregătire în urma căruia să promoveze un examen organizat de către organismul examinator desemnat.
Certificatul este valabil 5 ani şi se poate prelungi automat pentru o nouă perioadă de 5 ani, dacă titularul a urmat în anul anterior expirării certificatului cursuri recapitulative finalizate cu un examen.
Candidaţii care intenţionează să lucreze pentru întreprinderi specializate în transportul anumitor tipuri de mărfuri periculoase vor fi examinaţi din tematicile care au legătură cu activitatea întreprinderilor respective.
Aceste tipuri de mărfuri sunt grupate astfel:
- clasa 1 (explozivi);
- clasa 2 (gaze);
- clasa 7 (materiale radioactive);
- clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 şi 9;
- numerele ONU 1202, 1203 şi 1223 în acest caz, certificatul obţinut trebuie să indice în mod clar că certificatul nu este valabil decât pentru tipurile de mărfuri menţionate mai sus.
6. CLASIFICAREA SUBSTANŢELOR, SOLUŢIILOR ŞI AMESTECURILOR
6.1. Clasificarea substanţelor periculoase
Conform ADR, clasele de substanţe periculoase sunt următoarele:
● clasa 1 – substanţe şi obiecte explozibile;
● clasa 2 – gaze;
● clasa 3 – lichide inflamabile;
● clasa 4.1 – substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe explozibile solide desensibilizate;
● clasa 4.2. – substanţe susceptibile de inflamare spontană;
● clasa 4.3. – substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
● clasa 5.1. – substanţe comburante;
● clasa 5.2. – peroxizi organici;
● clasa 6.1. – substanţe toxice;
● clasa 6.2 – substanţe infecţioase
● clasa 7 – substanţe radioactive;
● clasa 8 – substanţe corosive;
● clasa 9 – substanţe şi obiecte periculoase diverse.
Substanţele periculoase sunt alocate uneia din clasele de mai sus în funcţie de proprietăţile lor. Pericolul sau pericolele prezentate de o substanţă trebuie să fie determinate pe baza caracteristicilor sale fizice şi chimice şi a proprietăţilor fiziologice.
Toate substanţele periculoase sunt cuprinse în tabelul A (lista mărfurilor periculoase), în ordinea numerică a numărului ONU. Tabelul conţine informaţii asupra substanţelor enumerate şi anume: denumirea, clasa, grupa de ambalare, eticheta de pericol, dispoziţii de ambalare, dispoziţii de transport.
6.2. Clasificarea soluţiilor şi amestecurilor
Soluţiile şi amestecurile ce nu conţin decât o singură substanţă periculoasă menţionată nominal în tabelul A trebuie clasificată întotdeauna la aceeaşi clasă ca şi substanţa pe care o conţin.
În cazul în care caracteristicile de periculozitate ale substanţei, amestecului sau soluţiei, corespund mai multor clase, soluţia sau amestecul trebuie clasificate în clasa se substanţe corespunzătoare pericolului preponderent în următoarea ordine a importanţei:
a) substanţe din clasa 7 (cu excepţia substanţelor radioactive în colete, unde alte proprietăţi periculoase trebuie considerate drept preponderente);
b) substanţe din clasa 1;
c) substanţe din clasa 2;
d) substanţe explozibile desensibilizate lichide din clasa 3;
e) substanţe autoreactive şi substanţe explozibile desensibilizate solide din clasa 4.1.;
f) substanţe piroforice din clasa 4.2.;
g) substanţe din clasa 5.2.;
h) substanţe din clasele 6.1. sau 3 care, în funcţie de toxicitatea lor la inhalare, trebuie clasificate în grupa I de ambalare (substanţe ce satisfac criteriile de clasificare ale clasei 8 şi care prezintă o toxicitate la inhalare a pulberilor şi vaporilor (CL50) ce corespund grupei de ambalare I, dar a căror toxicitate la ingestie sau absorbţie cutanată nu corespunde grupei de ambalare III sau care prezintă un grad mai scăzut de toxicitate, trebuie atribuite clasei 8);
i) substanţe infecţioase din clasa 6.2.
În cazul în care caracteristicile de periculozitate ale substanţei corespund mai multor clase sau grupe de substanţe ce nu apar la punctul de mai sus, ele trebuie clasificate conform aceleiaşi proceduri, dar clasa pertinentă trebuie aleasă în funcţie de tabelul de preponderenţă a pericolelor (tabelul 2).
Tabel 2 – Clasa şi grupa de ambalare
Class and packing group 4.1, II 4.1, III 4.2, II 4.2, III 4.3, I 4.3, II 4.3, III 5.1, I 5.1, II 5.1, III 6.1, I
DERMAL 6.1, I
ORAL 6.1, II 6.1, III 8, I 8, II 8, III 9
3, I SOL LIQ
4.1 3, I SOL LIQ
4.1 3, I SOL LIQ
4.2 3, I SOL LIQ
4.2 3, I 4.3, I 4.3, I 4.3, I SOL LIQ
5.1, I 3, I SOL LIQ
5.1, I 3, I SOL LIQ
5.1, I 3, I 3, I 3, I 3, I 3, I 3, I 3, I 3, I 3, I
3, II SOL LIQ
4.1 3, II SOL LIQ
4.1 3, II SOL LIQ
4.2 3, II SOL LIQ
4.2 3, II 4.3, I 4.3, II 4.3, II SOL LIQ
5.1, I 3, I SOL LIQ
5.1, II 3, II SOL LIQ
5.1, II 3, II 3, I 3, I 3, II 3, II 8, I 3, II 3, II 3, II
3, III SOL LIQ
4.1 3, II SOL LIQ
4.1 3, III SOL LIQ
4.2 3, II SOL LIQ
4.2 3, III 4.3, I 4.3, II 4.3, III SOL LIQ
5.1, I 3, I SOL LIQ
5.1, II 3, II SOL LIQ
5.1, III 3, III 6.1, I
6.1, I
6.1, II
3, III *-/ 8, I 8, II 3, III 3, III
4.1, II 4.2, II 4.2, II 4.3, I 4.3, II 4.3, II 5.1, I 4.1, II 4.1, II 6.1, I
6.1, I
SOL LIQ
4.1, II 6.1, II SOL LIQ
4.1, II 6.1, II 8, I SOL LIQ
4.1, II 8, II SOL LIQ
4.1, II 8, II 4.1, II
4.1, III 4.2, II 4.2, III 4.3, I 4.3, II 4.3, III 5.1, I 4.1, II 4.1, III 6.1, I
6.1, I
6.1, II SOL LIQ
4.1, III 6.1, III 8, I 8, II SOL LIQ
4.1, III 8, III 4.1, III
4.2, II 4.3, I 4.3, II 4.3, II 5.1, I 4.2, II 4.2, II 6.1, I
6.1, I
4.2, II 4.2, II 8, I 4.2, II 4.2, II 4.2, II
4.2, III 4.3, I 4.3, II 4.3, III 5.1, I 5.1, II 4.2, III 6.1, I
6.1, I
6.1, II 4.2, III 8, I 8, II 4.2, III 4.2, III
4.3, I 5.1, I 4.3, I 4.3, I 6.1, I
4.3, I 4.3, I 4.3, I 4.3, I 4.3, I 4.3, I 4.3, I
4.3, II 5.1, I 4.3, II 4.3, II 6.1, I
4.3, I 4.3, II 4.3, II 8, I 4.3, II 4.3, II 4.3, II
4.3, III 5.1, I 5.1, II 4.3, III 6.1, I
6.1, I
6.1, II 4.3, III 8, I 8, II 4.3, III 4.3, III
5.1, I 5.1, I 5.1, I 5.1, I 5.1, I 5.1, I 5.1, I 5.1, I 5.1, I
5.1, II 6.1, I
5.1, I 5.1, II 5.1, II 8, I 5.1, II 5.1, II 5.1, II
5.1, III 6.1, I
6.1, I
6.1, II
5.1, III 8, I 8, II 5.1, III 5.1, III
6.1,I DERMAL SOL LIQ
6.1, I 8, I 6.1, I
6.1, I
6.1, I
6.1, I
ORAL SOL LIQ
6.1, I 8, I 6.1, I
6.1, I
6.1, I
6.1, II
INHAL SOL LIQ
6.1, I 8, I 6.1, II
6.1, II
6.1, II
6.1, II
DERMAL SOL LIQ
6.1, I 8, I SOL LIQ
6.1, II 8, II 6.1, II
6.1, II
6.1, II
ORAL SOL = Substanţe şi amestecuri solide
LIQ = Substanţe, amestecuri şi soluţii lichide
DERMAL = Toxicitate cutanată
ORAL = Toxicitate la indigestie
INHAL = Toxicitate la inhalare
*-/ Clasa 6.1 pentru pesticide 8, I SOL LIQ
6.1, II 8, II 6.1, II
6.1, II
6.1, III 8, I 8, II 8, III 6.1, III
8, I 8, I
8, II 8, II
8, III 8, III
Exemple de utilizare a tabelului:
a. Clasificarea unei substanţe unice
Descrierea substanţei ce trebuie clasificată:
O amină nemenţionată nominal, ce corespunde criteriilor clasei 3, grupa de ambalare II, similar celor din clasa 8, grupa de ambalare I.
Metodă:
Prin intersectarea rândului 3 II cu coloana 8 I se obţine 8 I.
Această amină trebuie aşadar clasificată în clasa 8 la:
Nr. ONU 2734 AMINE LICHIDE, COROSIVE, INFLAMABILE, N.S.A. sau
Nr. ONU 2734 POLIAMINE LICHIDE, COROSIVE, INFLAMABILE, N.S.A.,
grupa I de ambalare.
b. Clasificarea unui amestec
Descrierea amestecului ce trebuie clasificat:
Amestec compus dintr-un lichid inflamabil din clasa 3, grupa III de ambalare, dintr-o substanţă toxică din clasa 6.1, grupa II de ambalare şi dintr-o substanţă corosivă din clasa 8, grupa I de ambalare.
Metodă:
Prin intersectarea rândului 3 III cu coloana 6.1 II obţinem 6.1 II.
Prin intersectarea rândului 6.1 II cu coloana 8 I obţinem 8 I LIQ.
Acest amestec, în absenţa unei definiţii mai precise, trebuie clasificat în clasa 8, la:
Nr. ONU 2922 LICHID COROSIV TOXIC, N.S.A.,
grupa de ambalare I.
c. Clasificarea soluţiilor şi amestecurilor într-o clasă şi o grupă de ambalare
O soluţie de fenol din clasa 6.1, (II), în benzen din clasa 3, (II), trebuie clasificată în clasa 3, (II); această soluţie trebuie clasificată la numărul ONU 1992 LICHID INFLAMABIL; TOXIC; N.S.A., clasa 3, (II), din cauza toxicităţii fenolului.
Un amestec solid de arseniat de sodiu din clasa 6.1, (II), şi hidroxid de sodiu din clasa 8, (II), trebuie clasificat la numărul ONU 3290 SOLID ANORGANIC TOXIC, COROSIV, N.S.A., în clasa 6.1 (II).
6.3. Rubricile claselor de mărfuri periculoase
Fiecare clasă de mărfuri periculoase cuprinde mai multe rubrici. Tipurile de rubrici utilizate sunt următoarele:
a. Rubrici individuale pentru substanţe şi obiecte bine definite:
Nr. ONU 1090 ACETONĂ
Nr. ONU 1104 ACETAŢI DE AMIL
Nr. ONU 1194 NITRIT DE ETIL ÎN SOLUŢIE
b. Rubrici generice pentru grupele bine definite de substanţe:
Nr. ONU 1133 ADEZIVI
Nr. ONU 1266 PARFUMURI
c. Rubrici n.s.a. ce acoperă substanţe sau obiecte având o natură chimică sau tehnică specială:
Nr. ONU 1477 NITRAŢI ORGANICI, N.S.A.
Nr. ONU 1987 ALCOOLI, N.S.A.
d. Rubrici n.s.a. generale ce acoperă grupele de substanţe sau obiecte ce au una sau mai multe proprietăţi generale periculoase, nespecificate în altă parte:
Nr. ONU 1325 SOLID ORGANIC INFLAMABIL, N.S.A.
Nr. ONU 1993 LICHID INFLAMABIL, N.S.A.
6.4. Grupe de ambalaje
În vederea ambalării, substanţele periculoase cu excepţia celor din clasele 1, 2, 5.2, 6.2 şi 7 sunt atribuite grupelor de ambalare în funcţie de gradul de
pericol pe care-l prezintă, astfel:
Grupa de ambalare I: Substanţe foarte periculoase;
Grupa de ambalare II: Substanţe cu periculozitate medie;
Grupa de ambalare III: Substanţe cu pericol redus.
Exemplu:
a. Lichide inflamabile din clasa 3:
Grupa de ambalaj Punct de inflamabilitate (în interiorul unui recipient închis) Punct iniţial de fierbere
I --- ≤ 35oC
II < 23oC > 35oC
III ≥ 23oC şi ≤ 61oC > 35oC
b. Substanţe toxice din clasa 6.1:
Grupa de ambalaj Toxicitate prin ingerare DL50 (mg/kg) Toxicitate la contactul cu pielea DL50
(mg/kg) Toxicitate prin inhalare CL50
(1 oră) (mg/l)
I ≤ 5 ≤ 40 ≤ 0.5
II > 5 - 50 > 40 - 200 > 0.5 - 2
III Solide
Lichide > 50 - 200
> 50 - 500 > 200 - 1000
> 200 - 1000 > 2 - 10
> 2 - 10
c. Substanţe corosive clasa 8:
Grupa ambalaj
I. Substanţe foarte periculoase care, în urma unei perioade de contact de TREI MINUTE sau mai puţin, poate distruge ţesutul cutanat înainte de limita maximă de 60 minute a perioadei de observare.
Grupa ambalaj
II. Substanţe care reprezintă riscuri de nivel mediu şi care, după o expunere de minim TREI MINUTE dar care nu depăşeşte ŞAIZECI DE MINUTE, cauzează distrugerea ţesutului cutanat înainte de limita de 14 zile a perioadei de observare.
Grupa ambalaj
III. Substanţe care prezintă risc minor incluzând:
a) Substanţe care, după o expunere de peste ŞAIZECI DE MINUTE, dar care nu depăşeşte PATRU ORE, cauzează distrugerea ţesutului cutanat înaintea limitei de 14 zile a perioadei de observare.
b) Substanţe care nu cauzează distrugerea ţesutului cutanat, dar care în contact cu oţelul sau aluminiul determină o coroziune care depăşeşte 6,25 mm pe an la temperatura de testare de 55oC.
Substanţele aparţinând claselor 4.1, 4.2, 4.3 şi 5.1, pe baza procedurilor de încercare, sunt atribuite următoarelor grupe de ambalare, astfel:
clasa 4.1 – grupele II sau III
clasa 4.2 – grupele I, II sau III
clasa 4.3 – grupele I, II sau III
clasa 5.1 – grupele I, II sau III
Substanţele şi obiectele din clasa 9, conform gradului de periculozitate, trebuie atribuite în grupele II sau III de ambalare
6.5. Clasele de mărfuri periculoase
CLASA 1. SUBSTANŢE ŞI OBIECTE EXPLOZIVE
Conform ADR, clasa 1 cuprinde:
- substanţele explozive: substanţe solide sau lichide (sau amestecuri de substanţe) susceptibile ca prin reacţie chimică, să degajeze gaze la o astfel de temperatură, presiune şi viteză, încât să poată rezulta prejudicii pentru împrejurimi;
- substanţe pirotehnice: substanţe sau amestecuri de substanţe destinate să producă un efect caloric, luminos, sonor, gazos sau fumigen, sau o combinaţie de astfel de efecte, ca urmare a reacţiilor chimice exotermice auto-întreţinute nedetonante;
- obiectele explozive: obiectele ce conţin una sau mai multe substanţe explozibile sau pirotehnice;
- substanţele şi obiectele nemenţionate mai sus, fabricate pentru a produce un efect practic prin explozie sau în scopuri pirotehnice.
Substanţele şi obiectele din clasa 1 trebuie să fie atribuite unei diviziuni şi unei grupe de compatibilitate.
Datorită caracteristicilor explozivilor şi a pericolelor pe care le implică, aceştia sunt repartizaţi următoarelor diviziuni:
Diviziunea 1.1. Substanţe şi obiecte ce comportă un risc de explozie în masă. Explozia se extinde instantaneu în aproape toată masa.
Diviziunea 1.2. Substanţe şi obiecte ce comportă un risc de proiectare fără riscul unei explozii în masă.
Diviziunea 1.3. Substanţe şi obiecte ce comportă un risc de incendiu cu un risc uşor de suflu sau proiecţie sau ambele, dar fără riscul unei explozii în masă,
a) a căror combustie dă naştere unei radiaţii termice considerabile;
sau
b) care ard pe rând, cu efecte minime de suflu sau de proiecţie sau altele.
Diviziunea 1.4. Substanţe şi obiecte ce nu prezintă decât un pericol minim în caz de aprindere sau amorsare în timpul transportului. Efectele sunt limitate în special la colet şi, în mod normal, nu dau naştere la proiecţia de fragmente de dimensiuni considerabile sau la o distanţă considerabilă. Un incendiu exterior nu trebuie să antreneze după sine explozia practic instantanee a cvasitotalităţii conţinutului coletului.
Diviziunea 1.5. Substanţe prea puţin sensibile, comportând un risc de explozie în masă, a căror sensibilitate este de o asemenea natură încât, în condiţii normale de transport, nu există decât o probabilitate foarte scăzută de amorsare sau de trecere la combustie prin detonare. Prescripţia minimă este ca acestea să nu poată exploda în timpul încercării la foc exterior.
Diviziunea 1.6. Obiecte extrem de puţin sensibile, ce nu comportă riscul de explozie în masă. Aceste obiecte nu conţin decât substanţe detonante extrem de puţin sensibile şi prezintă o probabilitate neglijabilă de amorsare sau de propagare accidentală.
Explozivii primesc o literă de compatibilitate, astfel:
A Substanţă explozibilă primară;
B Obiect care conţine o substanţă explozibilă primară şi are mai puţin de două dispozitive de securitate eficiente. Unele obiecte, cum ar fi detonatoarele de mină, ansamblurile de detonatoare de mină şi amorsele cu percuţie sunt incluse aici, deşi nu conţin explozivi primari;
C Substanţă explozibilă propulsivă sau altă substanţă explozibilă deflagrantă sau obiect ce conţine o asemenea substanţă explozibilă;
D Substanţă explozivă secundară detonantă sau pulbere neagră sau obiect ce conţine o substanţă explozibilă secundară detonantă, în toate cazurile fără dispozitive de amorsare, nici încărcătură propulsivă, sau obiect ce conţine o substanţă explozibilă primară şi având cel puţin două dispozitive de securitate eficiente;
E Obiect ce conţine o substanţă explozibilă secundară detonantă, fără dispozitive de amorsare, cu încărcătură propulsivă (alta decât o încărcătură conţinând un lichid sau un gel inflamabil sau lichide hipergolice);
F Obiect ce conţine o substanţă explozibilă secundară detonantă, cu propriile dispozitive de amorsare, cu o încărcătură propulsivă (alta decât o încărcătură conţinând un lichid sau un gel inflamabil sau lichide hipergolice), sau fără încărcătură propulsivă;
G Substanţă pirotehnică sau obiect ce conţine o substanţă pirotehnică sau un obiect ce conţine în acelaşi timp o substanţă explozibilă şi o compoziţie detonantă, incendiară, lacrimogenă sau fumigenă (altul decât un obiect hidroactiv sau conţinând fosfor alb, fosfuri, o substanţă fosforică, un lichid sau un gel inflamabil sau lichide hipergolice);
H Obiect ce conţine în acelaşi timp o substanţă explozibilă şi fosfor alb;
J Obiect ce conţine în acelaşi timp o substanţă explozibilă şi un lichid sau un gel inflamabil;
K Obiect ce conţine în acelaşi timp o substanţă explozibilă şi un agent chimic toxic;
L Substanţă explozibilă, sau obiect ce conţine o substanţă explozibilă şi prezentând un risc special (de exemplu, datorită hidroactivităţii sale sau prezenţei lichidelor hipergolice, fosfurilor sau unei substanţe piroforice) şi care necesită izolarea fiecărui tip;
N Obiecte care nu conţin decât substanţe detonante foarte puţin sensibile;
S Substanţă sau obiect ambalate sau concepute astfel încât să limiteze în interiorul coletului orice efect datorat unei funcţionări accidentale, în afara cazului că ambalajul este deteriorat de foc, caz în care toate efectele de suflu sau proiecţie sunt suficient de reduse pentru a nu genera în mod considerabil sau a împiedica lupta împotriva incendiului şi aplicarea celorlalte măsuri de urgenţă în imediata apropiere a coletului.
EXEMPLE:
- praful de puşcă;
- anumite tipuri de muniţie;
- încărcături propulsoare pentru motoarele rachetelor şi anumite rachete de semnalizare;
- artificii;
- fitile de detonare.
Pericole asociate:
- explozie;
- proiectare de diferite corpuri;
- intoxicare;
- incendiu;
- zgomot;
- suflu.
-
Substanţe şi obiecte neadmise la transport
Substanţele explozive a căror sensibilitate este excesivă sau care sunt susceptibile de a reacţiona în mod spontan, precum şi substanţele şi obiectele explozive ce nu corespund unui nume sau unei rubrici n.s.a., nu sunt admise la transport.
Obiectele din grupa de compatibilitate K nu sunt admise la transport (1.2K Nr. ONU 0020 şi 1.3K Nr. ONU 0021).
CLASA 2. GAZE
Din această clasă fac parte gazele pure, amestecurile de gaze, amestecurile de unul sau mai multe gaze cu una sau mai multe substanţe şi obiecte conţinând astfel de substanţe.
Substanţele şi obiectele din clasa 2 se subîmpart astfel:
1. Gaz comprimat: un gaz care, atunci când este ambalat sub presiune pentru transport, se află în totalitate în stare gazoasă la - 50oC; această categorie cuprinde toate gazele care au o temperatură critică mai mică sau egală cu - 50oC;
2. Gaz lichefiat: un gaz care, atunci când este ambalat sub presiune pentru transport, se află parţial în stare lichidă la temperaturi mai mari de – 50oC. Se disting:
v Gaz lichefiat la presiune înaltă: un gaz care are o temperatură critică mai mare de – 50oC şi mai mică sau egală cu + 65oC;
v Gaz lichefiat la presiune joasă: un gaz care are o temperatură critică mai mare de +65oC;
3. Gaz lichefiat refrigerat: un gaz care, atunci când este ambalat pentru transport, se află parţial în stare lichidă din cauza temperaturii lui joase;
4. Gaz dizolvat: un gaz care, atunci când este ambalat pentru transport, este dizolvat într-un solvent în stare lichidă;
5. Generatori de aerosoli şi recipiente de capacitate mică care conţin gaze (cartuşe de gaze);
6. Alte obiecte care conţin un gaz sub presiune;
7. Gaze necomprimate supuse unor prescripţii speciale (eşantioane de gaze).
Cu excepţia aerosolilor, funcţie de pericolele pe care le prezintă, gazele sunt atribuite uneia din grupele de mai jos:
A – asfixiant;
O – comburant;
F – inflamabil;
T – toxic;
TF – toxic, inflamabil;
TC – toxic, corosiv;
TO – toxic, comburant;
TFC – toxic, inflamabil, corosiv;
TOC – toxic, comburant, corosiv.
Clasa 2 cuprinde următoarele subdiviziuni:
Diviziunea 2.1.: gaze inflamabile (corespunzând grupelor desemnate prin litera F).
Diviziunea 2.2.: gaze neinflamabile, netoxice (corespunzând grupelor desemnte prin litera A sau O).
Diviziunea 2.3.: gaze toxice (corespunzând grupelor desemnate prin litera T, adică T, TF, TC, TO, TFC, TOC).
EXEMPLE:
- gaze inflamabile: propan, butan, acetilenă;
- gaze neinflamabile şi netoxice: aer comprimat, dioxid de carbon, argon;
- gaze toxice: cloruri, amoniac, dioxizi de cianuri.
Pericole asociate:
- explozie;
- asfixiere;
- activarea incendiului datorită gazelor comburante;
- intoxicare;
- arsuri cu gaze refrigerate.
Gaze neadmise la transport
Substanţele din clasa 2 instabile din punct de vedere chimic nu sunt admise la transport, decât dacă sunt luate măsurile necesare pentru împiedicarea oricărui risc de reacţie periculoasă, de exemplu descompunerea, mutaţia sau polimerizarea lor în condiţii normale de transport. În acest scop, trebuie în primul rând luate măsuri de asigurare că recipientele şi cisternele nu conţin substanţe ce ar putea favoriza aceste reacţii.
Substanţele şi amestecurile de mai jos nu sunt admise la transport:
- Nr. ONU 2186 CLORURĂ DE HIDROGEN LICHID REFRIGERATĂ;
- Nr. ONU 2421 TROXID DE AZOT;
- Nr. ONU 2455 NITRIT DE METIL;
- Gaze lichefiate refrigerate cărora nu li se pot atribui coduri de clasificare 3A, 3O sau 3F;
- Gaze dizolvate ce nu pot fi clasificate sub Nr. ONU 1001, 2073 sau 3318;
- Aerosoli la care gazele sunt toxice sau piroforice conform instrucţiunii de ambalare P 200;
- Aerosoli al căror conţinut corespunde criteriilor de atribuire în grupa de ambalare I pentru toxicitate sau corosivitate;
- Recipiente de capacitate mică, ce conţin gaze foarte toxice (CL50 mai mic de 200 ppm) sau piroforice conform instrucţiunii de ambalare P200.
CLASA 3. LICHIDE INFLAMABILE
Această clasă acoperă substanţele şi obiectele ce conţin substanţe care au următoarele proprietăţi:
- sunt lichide conform cerinţelor ADR;
- la 50oC au o presiune de vapori de cel mult 300 kPa şi nu sunt complet gazoase la 20oC la presiunea standard de 101,3 kPa;
- au punctul de aprindere de cel mult 60oC.
Subdiviziunile clasei 3 sunt următoarele:
a) lichide inflamabile, astfel:
F – Lichide inflamabile, fără risc subsidiar grupate după cum urmează:
• F1: Lichide inflamabile ce au un punct de aprindere mai mic sau egal cu 61oC;
• F2: Lichide inflamabile ce au un punct de aprindere mai mare de 61oC, transportate sau aduse la transport la o temperatură egală sau mai mare decât punctul lor de aprindere.
FT – Lichide inflamabile, toxice:
• FT1: Lichide inflamabile, toxice;
• FT2: Pesticide.
FC – Lichide inflamabile, corosive
FTC – Lichide inflamabile, toxice, corosive.
b) D - lichide explozive desensibilizate.
EXEMPLE:
- vopsele;
- emailuri;
- lacuri;
- benzină;
- motorină.
Pericole asociate:
- incendiu sau explozie;
- asfixiere;
- intoxicare;
- arsuri.
Substanţe neadmise la transport
- substanţele din clasa 3 susceptibile să se peroxideze cu uşurinţă dacă procentajul de peroxid, măsurat în peroxid de hidrogen – H2O2, depăşeşte 0,3 %;
- substanţe din clasa 3 instabile din punct de vedere chimic;
- substanţe explozive desensibilizate lichide, altele decât cele trecute în lista mărfurilor periculoase.
CLASA 4.1. SUBSTANŢE SOLIDE INFLAMABILE, SUBSTANŢE AUTOREACTIVE ŞI SUBSTANŢE SOLIDE EXPLOZIBILE DESENSIBILIZATE
Sunt alocate acestei clase următoarele substanţe:
- substanţele şi obiectele solide usor inflamabile;
- substanţele solide sau lichide autoreactive;
- substanţe solide explozive desensibilizate;
- substanţe înrudite cu substanţele autoreactive.
Substanţele şi obiectele din clasa 4.1 se subîmpart în:
F Substanţe solide inflamabile, fără risc subsidiar:
F1 Organice;
F2 Organice, topite;
F3 Anorganice;
FO Substanţe solide inflamabile, comburante;
FT Substanţe inflamabile, toxice;
FT1 Organice, toxice;
FT2 Anorganice, toxice;
FC Substanţe solide inflamabile, corosive:
FC1 Organice, corosive;
FC2 Anorganice, corosive;
D Substanţe explozive desensibilizate solide, fără risc
subsidiar;
DT Substanţe explozive desensibilizate solide, toxice;
SR Substanţe autoreactive:
SR1 Care nu necesită reglarea temperaturii;
SR2 Ce necesită reglarea temperaturii.
Substanţele solide inflamabile sunt:
- substanţe solide uşor inflamabile;
- substanţe solide ce se pot inflama prin frecare.
Substanţele solide uşor inflamabile sunt substanţe pulverulente, granulare sau păstoase ce se aprind cu uşurinţă la un contact scurt cu o sursă de inflamare şi flacăra se propagă cu uşurinţă.
Pudrele de metal sunt în mod special periculoase, deoarece sunt dificil de stins, agenţii extinctori normali cum ar fi dioxidul de carbon şi apa pot spori pericolul.
Substanţele autoreactive sunt substanţe instabile din punct de vedere termic, susceptibile de a suferi o descompunere puternic exotermă, chiar în absenţa oxigenului.
Descompunerea substanţelor autoreactive poate fi declanşată de:
- căldură;
- contactul cu impurităţi catalitice;
- frecare sau şoc.
Viteza de descompunere creşte odată cu temperatura şi variază în funcţie de material. Descompunerea poate antrena după sine degajarea de gaze sau de vapori toxici.
Pentru anumite substanţe autoreactive, temperatura trebuie regularizată.
Temperatura de descompunere accelerată, TDAA, este temperatura cea mai joasă la care o substanţă plasată într-un ambalaj folosit în timpul transportului poate suferi o descompunere exotermică.
Substanţele autoreactive sunt repartizate în 7 tipuri de la A la G conform gradului de periculozitate pe care îl prezintă şi a cantităţii maxime admisă într-un ambalaj.
Pentru transportarea în siguranţă a substanţelor autoreactive, acestea se desensiblizează prin adăugarea unui diluant. Orice diluant folosit trebuie să fie compatibil cu substanţa autoreactivă.
Anumite substanţe nu pot fi transportate decât la o temperatură regularizată, aceasta fiind temperatura maximă la care o substanţă autoreactivă poate fi transportată în siguranţă.
Temperatura în imediata apropiere a coletului, în timpul transportului, nu trebuie să depăşească 55oC decât pe o perioadă relativ scurtă în raport cu o perioadă de 24 de ore.
Substanţele explozive desensibilizate solide sunt substanţe care se umezesc cu apă sau alcool, sau se diluează cu alte substanţe pentru a se elimina proprietăţile explozive.
EXEMPLE:
- fibre de origine vegetală, cum ar fi: bumbacul uscat, iuta, fibrele de cânepă, fânul şi paiele;
- chibriturile;
- resturi cauciuc;
- produse sulfuroase.
Pericole asociate:
- inflamabilitate;
- explozie;
- intoxicaţie;
- arsuri.
Substanţe neadmise la transport
Substanţele instabile din punct de vedere chimic din clasa 4.1. nu sunt admise la transport decât dacă au fost luate măsurile necesare pentru a împiedica descompunerea acestora sau polimerizarea periculoasă în timpul transportului.
Recipientele şi cisternele trebuie să nu conţină ce ar putea favoriza aceste reacţii.
Următoarele substanţe nu sunt admise la transport:
- substanţele autoreactive tip A;
- sulfurile de fosfor din care nu s-au exclus fosforul alb sau galben;
- substanţele explozive desensibilizate solide, altele decât cele enumerate în lista substanţelor periculoase;
- substanţele anorganice inflamabile în stare topită, altele decât Nr. ONU 2448 SULF TOPIT;
- azotura de bariu umezită cu cel puţin 50% (masă) apă.
CLASA 4.2. SUBSTANŢE PREDISPUSE LA INFLAMAREA SPONTANĂ
Această clasă cuprinde:
- substanţe fosforice, care sunt substanţe lichide sau solide, amestecuri şi soluţii care în contact cu aerul se inflamează în decursul a 5 minute, chiar şi în cantităţi mici;
- substanţe şi obiecte ce se auto-încălzesc, amestecuri şi soluţii, care în contact cu aerul, fără aport de energie, sunt susceptibile să se auto-încălzească. Aceste substanţe nu se pot inflama decât în cantităţi mari şi după un interval lung de timp.
Substanţele şi obiectele din clasa 4.2 se subîmpart în:
S Substanţe predispuse la ardere spontană, fără risc subsidiar:
S1 Organice, lichide;
S2 Organice, solide;
S3 Anorganice, lichide;
S4 Anorganice, solide;
S5 Organometalice;
SW Substanţe predispuse la ardere spontană, care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
SO Substanţe predispuse la ardere spontană, comburante;
ST Substanţe predispuse la ardere spontană, toxice:
ST1 Organice, toxice, lichide;
ST2 Organice, toxice, solide;
ST3 Anorganice, toxice, lichide;
ST4 Anorganice, toxice, solide;
SC Substanţe predispuse la ardere spontană, corosive:
SC1 Organice corosive, lichide;
SC2 Organice, corosive, solide;
SC3 Anorganice, corosive, lichide;
SC4 Anorganice, corosive, solide.
Auto-încălzirea acestor substanţe este datorată reacţiei substanţei cu oxigenul din aer şi faptului că această căldură produsă nu este evacuată suficient de repede către exterior. Combustia spontană se produce când debitul de căldură produsă este superior celui al căldurii evacuate, atingându-se astfel temperatura de auto-aprindere.
EXEMPLE:
- fosfor alb sau galben (materiale piroforice – se aprind rapid în cazul expunerii la aer);
- făină de peşte (creşterea temperaturii se realizează în mai multe zile);
- turte oleaginoase;
- bumbacul impregnat cu uleiuri;
- cărbunele.
Pericole asociate:
- inflamare;
- arsură;
- intoxicare;
- asfixiere.
Substanţe neadmise la transport
- Nr. ONU 3255 HIPOCLORIT DE TERŢ-BUTIL;
- substanţe solide ce se auto-încălzesc, comburante, atribuite Nr. ONU 3127, în afara cazului în care satisfac prescripţiile referitoare la clasa 1.
CLASA 4.3. SUBSTANŢE CARE, ÎN CONTACT CU APA, DEGAJĂ GAZE INFLAMABILE
Această clasă acoperă substanţele:
- care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile susceptibile de a forma amestecuri explozive cu aerul;
- obiecte ce conţin astfel de substanţe.
Substanţele şi obiectele din clasa 4.3 se subîmpart astfel:
W Substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile, fără risc subsidiar, şi obiectele ce conţin astfel de substanţe:
W1 Lichide;
W2 Solide;
W3 Obiecte;
WF1 Substanţe lichide, inflamabile care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
WF2 Substanţe lichide, inflamabile care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile, solide, inflamabile;
WS Substanţe solide, inflamabile ce se auto-încălzesc care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
WO Substanţe solide, comburante care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
WT Substanţe toxice care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile:
WT1 Lichide;
WT2 Solide;
WC Substanţe corosive care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile,:
WC1 Lichide;
WC2 Solide;
WFC Substanţe inflamabile, corosive care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile.
Anumite substanţe, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile ce pot forma amestecuri explozive cu aerul. Aceste amestecuri sunt uşor inflamabile sub efectul oricărui agent obişnuit de aprindere cum ar fi o flacără deschisă, scântei produse de o unealtă, becuri neprotejate. Efectele suflului sau incendiului pot fi periculoase pentru oameni şi mediu.
EXEMPLE:
- fosfură de aluminiu;
- carbidul;
- ferosiliconul;
- litiul;
- produse pe bază de magneziu, potasiu, sodiu metalic.
Pericole asociate:
- aprindere;
- explozie;
- arsuri;
- intoxicare;
- asfixiere.
Substanţe neadmise la transport
- substanţe solide, hidroreactive, inflamabile, încadrate la Nr. ONU 3132;
- substanţe solide, hidroreactive, comburante încadrate la Nr. ONU 3133;
- substanţe solide, hidroreactive ce se auto-încălzesc, încadrate la Nr. ONU 3135.
Aceste substanţe pot fi transportate numai cu respectarea prescripţiilor referitoare la clasa 1.
CLASA 5.1. SUBSTANŢE COMBURANTE
În această clasă sunt alocate substanţele care, fără a fi combustibile ele însele, pot prin cedare de oxigen să provoace sau să favorizeze combustia altor substanţe şi a obiectelor ce conţin astfel de substanţe.
Substanţele din clasa 5.1 şi obiectele ce conţin astfel de substanţe se subîmpart în:
O Substanţe comburante fără risc subsidiar sau obiecte care conţin astfel de substanţe:
O1 Lichide;
O2 Solide;
O3 Obiecte;
OF Substanţe solide, comburante, inflamabile;
OS Substanţe solide comburante, predispuse la ardere spontană;
OW Substanţe solide comburante care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
OT Substanţe comburante toxice:
OT1 Lichide;
OT2 Solide;
OC Substanţe comburante corosive:
OC1 Lichide;
OC2 Solide;
OTC Substanţe comburante toxice, corosive.
Unele substanţe sunt sensibile la impact, frecare sau creşterea temperaturii, iar altele reactivează violent în mediu umed crescând astfel pericolul de incendiu.
Incendiile sunt dificil de stins pentru că substanţele în cauză generează oxigenul necesar arderii.
EXEMPLE:
- peroxid de potasiu;
- azotat de amoniu (nitrat de amoniu);
- bromat de sodiu;
- acid cloric;
- carbonat de sodiu peroxihidratat;
- clorat de calciu.
Pericole asociate:
- explozie;
- combustie;
- arsuri;
- intoxicaţie;
atacarea sistemului nervos (prin inhalare).
Substanţe neadmise la transport
- substanţele solide încadrate la Nr. ONU 3100, Nr. ONU 3121, Nr. ONU 3137 cu excepţia cazului când acestea sunt încadrate la clasa 1;
- peroxid de hidrogen nestabilizat sau în concentraţii mai mari de 60% peroxid de hidrogen;
- tetranitrometanul ce conţine impurităţi combustibile;
- cloratul de amoniu şi soluţiile sale;
- amestecurile de hipoclorit cu o sare de amoniu;
- bromatul de amoniu, permanganatul de amoniu şi soluţiile lor;
- nitratul de amoniu, soluţiile sale apoase, amestecurile unui nitrat cu o sare de amoniu;
- amestecuri de nitrat de potasiu, nitrat de sodiu şi o sare de amoniu;
- îngrăşămintele ce conţin nitrat de amoniu.
CLASA 5.2. PEROXIZI ORGANICI
Această clasă acoperă peroxizii organici şi preparatele de peroxizi organici.
Substanţele din clasa 5.2 se subîmpart după cum urmează:
P1– peroxizi organici care nu necesită reglarea temperaturii;
P2 – peroxizi organici care necesită reglarea temperaturii.
Peroxizii organici sunt substanţe organice ce conţin structura bivalentă -0-0-.
Aceste substanţe sunt predispuse la descompunerea exotermică la o temperatură normală sau ridicată.
Descompunerea se poate amorsa sub efectul căldurii, al frecării, al şocului sau al contactului cu impurităţi.
Viteza de descompunere creşte odată cu temperatura şi variază funcţie de compoziţia peroxidului.
Peroxizii organici sunt clasificaţi în funcţie de gradul de pericol, în 7 tipuri de la A la G.
Pentru a efectua transportul în condiţii de siguranţă, peroxizii organici pot fi desensibilizaţi prin adăugarea de substanţe organice lichide sau solide, substanţe anorganice solide sau apă.
Unele tipuri de peroxizi organici nu pot fi transportaţi decât în condiţiile reglării temperaturii astfel încât temperatura din imediata vecinătate a coletului să nu depăşească 55oC decât pentru o perioadă relativ scurtă în 24 ore.
Peroxizii organici ce necesită reglarea temperaturii în timpul transportului sunt:
- peroxizii organici din tipurile B şi C având o TDAA ≤ 50oC;
- peroxizi organici de tip D, ce manifestă un efect mediu în timpul încălzirii în spaţiile închise şi având TDAA ≤ 50oC sau ce prezintă un efect slab sau niciun efect la încălzirea în spaţii închise şi având TDAA≤ 45oC;
- peroxizi organici din tipurile E şi F având TDAA ≤ 45oC.
unde:
TDAA – cea mai joasă temperatură la care se poate produce o descompunere auto-accelerată pentru o substanţă din ambalajul utilizat în timpul transportului.
EXEMPLE:
- peroxid organic tip B, C, D, E, F (lichid şi solid).
Pericole asociate:
- explozie prin frecare, lovire, contact cu impurităţi;
- intoxicare;
- arsuri.
În cazul în care peroxizii organici sunt implicaţi în incendii, acestea se pot amplifica exponenţial producând explozii. Consecinţele pot fi catastrofale în caz de coliziune sau incendiu.
Substanţe neadmise la transport
- peroxizii organici de tip A.
CLASA 6.1. SUBSTANŢE TOXICE
Această clasă cuprinde substanţele care pot, în cantităţi relativ reduse, printr-o acţiune unică şi de scurtă durată, să dăuneze sănătăţii omului sau să provoace moartea prin inhalare, prin absorbţie sau prin ingestie.
Substanţele din clasa 6.1 se subîmpart astfel:
T Substanţe toxice fără risc subsidiar:
T1 Organice, lichide;
T2 Organice, solide;
T3 Organometalice;
T4 Anorganice, lichide;
T5 Anorganice, solide;
T6 Pesticide, lichide;
T7 Pesticide, solide;
T8 Eşantioane;
T9 Alte substanţe toxice;
TF Substanţe toxice inflamabile:
TF1 Lichide;
TF2 Lichide, utilizate ca pesticide;
TF3 Solide;
TS Substanţe toxice ce se auto-încălzesc, solide;
TW Substanţe toxice care, în contact cu aerul, degajă gaze
inflamabile:
TW1 Lichide;
TW2 Solide;
TO Substanţe toxice comburante:
TO1 Lichide;
TO2 Solide;
TC Substanţe toxice corosive:
TC1 Organice, lichide;
TC2 Organice, solide;
TC3 Anorganice, lichide;
TC4 Anorganice, solide;
TFC Substanţe toxice, inflamabile, corosive.
Pericolele generate de aceste substanţe sunt funcţie de gradul de toxicitate la ingerare, inhalare sau absorbţie prin piele.
Unitatea de măsură pentru toxicitate este „Doza letală” - DL50 sau „Concentraţia letală”- CL50.
La contactul cu aceste substanţe va avea loc intoxicarea organismului expus, iar efectele sunt influenţate de:
- concentraţie;
- cantitatea de produs ce pătrunde în organism;
- durata de expunere;
- rezistenţa organismului.
EXEMPLE:
- muniţii lacrimogene;
- nicotină;
- cianură de mercur;
- pesticide;
- acetat de mercur, plumb;
- acid arsenic lichid şi solid.
Pericole asociate:
- inhalare;
- ingerare;
- contact cutanat;
- dificultate de control în caz de scurgeri.
Personalul trebuie să folosească echipament de respirat.
Substanţe neadmise la transport
- cianura de hidrogen ce nu corespunde descrierii de la Nr. ONU 1051, 1613, 1614 şi 3294;
- metale carbonilice având un punct de aprindere mai mic de 23oC cu excepţia Nr. ONU 1259 şi 1994;
- TETRACLORO – 2, 3, 7, 8 DIBENZO – P- DIOXINĂ (TCDD) în concentraţii considerate drept foarte toxice;
- Nr. ONU 2249 ETHER DICLORODIMETILIC şi METRIC;
- preparate de fosfuri fără aditiv pentru întârzierea degajării de gaze toxice inflamabile.
CLASA 6.2. SUBSTANŢE INFECŢIOASE
Această clasă cuprinde substanţele care conţin agenţi patogeni (bacterii, viruşi, paraziţi, ciuperci) ce provoacă maladii infecţioase la animale sau la om.
Substanţele din clasa 6.2 se subîmpart astfel:
I1 Substanţe infecţioase pentru om;
I2 Substanţe infecţioase numai pentru animale;
I3 Deşeuri de spital;
I4 Eşantioane de diagnosticare.
Substanţele infecţioase sunt atribuite la Nr. ONU 2814, 2900, 3291 sau 3373.
Substanţele infecţioase sunt de asemenea repartizate următoarelor categorii:
Categoria A: substanţă care în forma în care este transportată poate produce invaliditate permanentă sau o maladie mortală la oameni sau la animale.
Exemplu: substanţe alocate la Nr. ONU 2814 provoacă maladii atât la om cât şi la animal, iar cele alocate la Nr. ONU 2900 provoacă maladii numai la animale.
Categoria B: substanţă infecţioasă care nu corespunde criteriilor de clasificare din categoria A, acestea fiind alocate la Nr. ONU 3373. Deşeurile medicale sau deşeurile de spital sunt alocate la Nr. ONU 2814 sau 2900. Deşeurile medicale sau deşeurile de spital ce conţin substanţe infecţioase din categoria B trebuie alocate la Nr. ONU 3291.
EXEMPLE:
- substanţe infecţioase pentru om sau animale;
- deşeuri nespecificate provenind de la spitale, N.S.A;
- deşeuri biomedicale N.S.A.;
- substanţă biologică categoria B.
Substanţe neadmise la transport
Animalele vertebrate sau nevertebrate vii nu trebuie să fie folosite pentru expedierea unui agent infecţios, în afara cazului că este imposibilă transportarea acestuia în alt mod.
CLASA 7. SUBSTANŢE RADIOACTIVE
Prin substanţă radioactivă se înţelege acea substanţă ce conţine radionuclizi pentru care, atât activitatea masică, cât şi radioactivitatea totală la expediere depăşesc valorile stabilite conform ADR.
Din această clasă fac parte:
a) Substanţe cu radioactivitate specifică slabă LSA:
Prin substanţe cu radioactivitate specifică slabă (LSA), se înţeleg substanţele radioactive care, prin natura lor au o activitate specifică limitată, sau substanţe radioactive pentru care se aplică limitările de activitate specifică medie estimată.
Substanţele LSA se împart în trei grupe:
- LSA – I
- LSA – II
- LSA – III
b) Substanţe radioactive sub formă specială:
Prin substanţe radioactive sub formă specială, se înţelege:
- o substanţă radioactivă nedispersabilă;
- o capsulă sigilată ce conţine o substanţă radioactivă, construită astfel încât să nu poată fi deschisă decât prin distrugere.
Substanţele radioactive sub formă specială trebuie să aibă cel puţin una din dimensiuni egală sau mai mare de 5 mm.
c) Obiect contaminat superficial (SCO):
Prin SCO se înţelege un obiect solid care nu este în sine radioactiv, dar pe ale cărui suprafeţe este repartizată o substanţă radioactivă.
Obiectele SCO sunt clasificate în două grupe:
- SCO – I
- SCO – II
d) Substanţă fisionabilă, adică uraniu 233, uraniu 235, plutoniu 239, plutoniu 241.
DEFINIŢII
A1 = valoarea activităţii substanţelor radioactive sub formă specială;
A2 = valoarea activităţii substanţelor radioactive, altele decât substanţele sub formă specială.
Activitate specifică = activitatea pe unitatea de masă a unui radionuclid sau activitatea pe unitatea de masă sau de volum a unei substanţe radioactive.
Colet = ambalajul cu conţinutul său radioactiv aşa cum este prezentat pentru transport.
Tipurile de colete vizate de ADR sunt:
- colet exceptat;
- colet industrial tip 1 (Tip IP – 1);
- colet industrial tip 2 (Tip IP – 2);
- colet industrial tip 3 (Tip IP – 3);
- colet tip A;
- colet tip B (U);
- colet tip B (M);
- colet tip C.
Intensitatea radiaţiei = debitul de doză corespunzător exprimat în milisievert pe oră.
Indice de transport (IT) al unui colet, al unui supraambalaj sau al unui container de transport, ori al unei substanţe LSA – I sau al unui SCO – I neambalat = numărul ce foloseşte la limitarea expunerii la radiaţii.
IT se calculează astfel: se determină intensitatea maximă de radiaţii în milisievert pe oră (mSv/h), la o distanţă de 1 m faţă de suprafeţele externe ale coletului, supraambalajului, containerului, LSA – I sau SCO – I, iar valoarea se înmulţeşte cu 100.
IT pentru fiecare supraambalaj, container sau vehicul este determinat fie prin însumarea indicilor de transport pentru ansamblul de colete conţinute, fie prin măsurarea directă a intensităţii radiaţiilor. Pentru supraambalajele nerigide IT se determină prin însumarea indicelui IT al tuturor coletelor.
Indice de siguranţă – criticitate (ISC) a unui colet, supraambalaj sau a unui container încărcat cu substanţe fisionabile = un număr ce serveşte la limitarea acumulării de colete, supraambalaje sau containere încărcate cu substanţe fisionabile.
ISC = 50 / N
IT al oricărui colet sau supraambalaj nu trebuie să fie mai mare de 10, iar ISC al oricărui colet sau supraambalaj nu trebuie să fie mai mare de 50.
Coletele şi supraambalajele trebuie clasificate într-una din categoriile I – ALB; II – GALBEN sau III – GALBEN.
Substanţele radioactive sunt periculoase într-o mai mare sau mai mică măsură.
Vătămarea ţesutului organic este cauzată de radiaţia externă sau internă ce rezultă din absorbţia materialului radioactiv de către corpul uman.
Radioactivitatea nu este percepută de simţurile umane, cea mai bună măsură de siguranţă fiind păstrarea unei distanţe de siguranţă cât mai mare.
CLASA 8. SUBSTANŢE COROSIVE
Această clasă cuprinde substanţe care, prin acţiunea lor chimică, atacă ţesutul epitelial al pielii şi mucoaselor. De asemenea, când aceste substanţe se scurg în afara carcaselor, containerelor, acestea pot deteriora alte mărfuri sau pot provoca daune mijloacelor de transport prin coroziunea asupra metalelor.
Unele din aceste substanţe eliberează vapori iritanţi, otrăvitori, nocivi sau gaze inflamabile.
Substanţele şi obiectele din clasa 8 sunt împărţite astfel:
C1-C10 Substanţe corosive fără risc subsidiar;
C1-C4 Substanţe acide :
C1 Anorganice, lichide;
C2 Anorganice, solide;
C3 Organice, lichide;
C4 Organice, solide;
C5-C8 Substanţe bazice :
C5 Anorganice, lichide;
C6 Anorganice, solide;
C7 Organice, lichide;
C8 Organice, solide;
C9-C10 Alte substanţe corosive :
C9 Lichide;
C10 Solide;
C11 Obiecte:
CF Substanţe corosive, inflamabile :
CF1 Lichide;
CF2 Solide;
CS Substanţe corosive, ce se autoîncălzesc
CS1 Lichide;
CS2 Solide;
CW Substanţe corosive care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile :
CW1 Lichide;
CW2 Solide;
CO Substanţe corosive comburante :
CO1 Lichide;
CO2 Solide;
CT Substanţe corosive toxice :
CT1 Lichide;
CT2 Solide;
CFT Substanţe corosive lichide, inflamabile, toxice;
COT Substanţe corosive comburante, toxice.
EXEMPLE:
- oxid de calciu (1910);
- hipoclorit în soluţie ;
- acidul sulfuric
- acid formic, brom;
- clorură de sulf;
- încărcături de extinctoare.
Pericole asociate:
- arsuri chimice;
- explozie (reacţia cu metalele produce gaze inflamabile);
- agresiunea căilor respiratorii prin inhalare.
Trebuie evitată agresarea prin contact.
Substanţe neadmise la transport
- Nr. ONU 1798 ACID CLORHIDRIC şi ACID NITRIC ÎN AMESTEC;
- amestecuri instabile din punct de vedere chimic de acid sulfuric rezidual;
- amestecuri instabile chimic de acid sulfonitric mixt sau amestecurile de acizi sulfuric şi nitric reziduale, nedenitrate;
- soluţiile apoase de acid percloric conţinând peste 72% acid pur în masă, sau amestecurile de acid percloric cu orice alt lichid în afara apei.
CLASA 9. SUBSTANŢE ŞI OBIECTE DIVERSE
Substanţele, care în timpul transportului, prezintă un alt pericol decât pericolele prezentate celorlalte clase, sunt alocate clasei 9.
Această clasă cuprinde:
M1 substanţe care, inhalate sub formă de pulbere fină, pot pune în pericol sănătatea;
M2 substanţe şi aparate care, în caz de incendiu, pot forma dioxine;
M3 substanţe ce degajă vapori inflamabili;
M4 baterii cu litiu;
M5 echipamente de salvare;
M6 – M8 substanţe periculoase pentru mediu;
M9 – M10 substanţe transportate la cald;
M11 alte substanţe ce prezintă un risc în timpul transportului.
EXEMPLE:
- azbestul şi amestecurile ce conţin azbest;
- diferiţi policloraţi PCB, trifenili policloraţi PCT, transformatoarele, condensatorii;
- bateriile şi pilele cu litiu;
- echipamentele de salvare, elementele autovehiculelor;
- poluanţi pentru mediul acvatic, micro-organismele şi organismele modificate genetic;
- substanţe lichide transportate la o temperatură ≥ 100oC şi substanţele solide transportate la o temperatură ≥ 240oC.
Conform ADR, sunt considerate poluante ale mediului acvatic, substanţele, soluţiile şi amestecurile ce nu pot fi atribuite claselor de la 1 la 8 şi nici rubricilor clasei 9, dacă CL50 este egală sau inferioară cu:
- 1 mg/l, sau
- 10 mg/l, dacă poluantul nu este rapid biodegradabil sau dacă este biodegradabil un log Pow ≥ 3, unde CL50 se calculează astfel:
CL50 = CL50 a poluantului x 100/procentajul poluantului (în masă)
Pericole asociate:
- cancer;
- intoxicare;
- incendiu;
- poluarea mediului înconjurător;
- căldură sau incendiu;
- alte pericole.
Substanţe şi obiecte neadmise la transport
- baterii cu litiu care nu îndeplinesc dispoziţiile speciale 188, 230 sau 636;
- recipiente de retenţie goale, necurăţate, pentru aparate ca transformatoarele, condensatorii sau aparate hidraulice ce conţin substanţe aparţinând Nr. ONU 2315, 3151, 3152 sau 3432.
7. UTILIZAREA AMBALAJELOR, RECIPIENTELOR MARI PENTRU VRAC (RMV) ŞI A AMBALAJELOR MARI
7.1. Definiţii:
Ambalaj = un recipient, precum şi toate celelalte elemente sau materiale necesare care permit recipientului să-şi îndeplinească funcţia de retenţie.
Ambalaj mare = un ambalaj ce constă dintr-un ambalaj exterior conţinând obiecte sau ambalaje interioare şi care:
a) este conceput pentru o manipulare mecanică;
b) are o masă netă mai mare de 400 kg sau o capacitate mai mare de 450 litri, dar al cărui volum nu depăşeşte 3m3.
Recipient mare pentru vrac = un ambalaj ce constă dintr-un ambalaj exterior rigid sau flexibil, care:
a) are o capacitate:
- ce nu depăşeşte 3m3 (3000 litri), pentru substanţele solide şi lichide din grupele de ambalare II şi III;
- ce nu depăşeşte 1,5m3, pentru substanţele solide din grupa de ambalaj I, ambalate în RMV flexibile, din material plastic rigid, compozite, din carton sau lemn;
- ce nu depăşeşte 3m3, pentru substanţe solide din grupa de ambalare I, ambalate în RMV metalice;
- ce nu depăşeşte 3m3, pentru substanţele radioactive din clasa 7.
b) conceput pentru manipulare mecanică;
c) putând rezista la solicitările produse în timpul manipulării şi transportului, fapt ce trebuie confirmat de încercările specifice.
Produsele periculoase trebuie ambalate în ambalaje de bună calitate, inclusiv RMV sau ambalaje mari. Aceste ambalaje trebuie să fie suficient de solide pentru a rezista la şocuri şi la solicitările obişnuite din timpul transportului şi de asemenea să nu permită pierderea de conţinut.
Părţile ambalajelor care se află în contact direct cu produsele periculoase nu trebuie să reacţioneze periculos cu acestea.
Ambalajele noi, reconstruite sau reutilizate, inclusiv RMV şi ambalajele mari sau ambalajele recondiţionate şi RMV reparate, trebuie să treacă cu succes încercările prescrise.
Ambalajele trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- să fie conform unui tip testat şi agreat ADR;
- să nu prezinte pierderi de produs;
- să nu aibă nicio urmă de produs la exterior;
- să nu conţină materii susceptibile de a reacţiona cu conţinutul său;
- umplerea să se realizeze respectând o marjă de siguranţă care să ţină cont de dilatare, creşterea volumului produsului sub acţiunea temperaturii fără schimbarea stării de agregare.
7.2. Instrucţiuni de ambalare
La ambalarea substanţelor periculoase din clasele de la 1 la 9 se ţine cont de instrucţiunile de ambalare aplicabile. Astfel în tabelul A sunt specificate instrucţiunile de ambalare (col. 8), dispoziţiile speciale (col. 9a) şi dispoziţii referitoare la ambalarea în comun (col. 9b).
Instrucţiunile de ambalare se împart în trei secţiuni:
- pentru toate ambalajele, în afara RMV şi ambalaje mari, instrucţiunile sunt desemnate printr-un cod alfanumeric care începe cu literele P sau R;
- pentru RMV, instrucţiunile sunt desemnate printr-un cod alfanumeric care începe cu literele IBC;
- pentru ambalaje mari, instrucţiunile sunt desemnate printr-un cod alfanumeric care începe cu literele LP.
Aceste instrucţiuni pot prescrie conformitatea cu dispoziţiile speciale. Dispoziţiile speciale pot fi specificate în următoarele tipuri de instrucţiuni:
- pentru toate ambalajele în afara RMV şi ambalaje mari PP sau RR dacă este vorba despre dispoziţii particulare specifice RID sau ADR;
- pentru RMV, instrucţiunile sunt desemnate de B;
- pentru ambalajele mari, instrucţiunile sunt desemnate de L.
Dacă o dispoziţie specială nu prescrie altfel, substanţele periculoase din această clasă şi cu acelaşi cod de clasificare pot fi ambalate în comun. Instrucţiunile de ambalare în comun sunt desemnate de codul MP.
7.3. Codul şi marcajul ambalajelor
Ambalajele trebuie fabricate, recondiţionate şi încercate conform cu un program de asigurare a calităţii astfel încât fiecare ambalaj să corespundă destinaţiei de folosinţă. Ambalajele vor fi supuse următoarelor tipuri de încercări:
- încercarea la cădere;
- încercarea de etanşeitate;
- încercarea la presiune interioară;
- încercarea la stivuire.
Tipul ambalajului este desemnat de un cod care cuprinde:
a) o cifră arabă ce indică tipul de ambalaj:
1. Butoi;
2. Rezervat;
3. Bidon (Canistră);
4. Cutie sau ladă;
5. Sac;
6. Ambalaj compozit;
7. (Rezervat);
0. Ambalaje metalice uşoare.
b) una sau mai multe litere majuscule ce indică materialul:
A. Oţel;
B. Aluminiu;
C. Lemn natural;
D. Placaj;
F. Lemn reconstituit;
G. Carton;
H. Material plastic;
L. Material textil;
M. Hârtie multistrat;
N. Metal (Altul decât oţelul sau aluminiu);
P. Sticlă, porţelan sau ceramică.
c) o cifră arabă ce indică categoria de ambalaj pentru tipul căruia îi aparţine ambalajul respectiv.
Codul ambalajului poate fi urmat de următoarele litere:
- litera T – desemnează un ambalaj de siguranţă;
- litera V – desemnează un ambalaj special;
- litera W – desemnează faptul că ambalajul este de acelaşi tip ca şi cel desemnat de către cod, a fost fabricat unei specificaţii diferite însă este considerat ca echivalent.
Marcarea ambalajelor
Marcarea pe ambalaj indică faptul că acesta corespunde unui model tip ce a fost supus încercărilor.
Orice ambalaj destinat utilizării conform ADR trebuie să poarte mărci durabile, lizibile şi plasate într-un loc şi având asemenea mărime încât să fie vizibile în raport cu ambalajul.
Marca trebuie să cuprindă:
a) simbolul ONU sau simbolul RID/ADR pentru ambalajele agreate atât pentru transportul pe cale ferată cât şi pentru transportul rutier;
b) codul ce desemnează tipul de ambalaj;
c) un cod compus din:
- o literă ce indică grupa de ambalare pentru care modelul a fost supus cu succes încercării:
X – pentru grupele de ambalare I, II şi III;
Y – pentru grupele de ambalare II şi III;
Z – pentru grupa de ambalare III.
- pentru ambalajele fără ambalaje interioare destinate să conţină lichide se trece indicaţia densităţii relative, rotunjită la prima zecimală; această indicaţie poate fi omisă dacă densitatea nu este > 1,2; pentru ambalajele metalice uşoare purtând menţiunea RID/ADR, destinate să conţină lichide a căror vâscozitate la 23oC depăşeşte 200 mm2/s se trece indicaţia masei brute maxime în kg;
- pentru ambalajele destinate să conţină substanţe solide sau ambalaje interioare, se trece indicaţia masei brute maxime în kg.
d) fie litera S ce indică faptul că ambalajul este destinat transportului substanţelor solide sau ambalajelor interioare, fie pentru ambalajele detinate să conţină lichide indicaţia presiunii de încercare hidraulică în kPa pe care ambalajul a trecut-o, rotunjită la prima zecimală. Pentru ambalajele metalice uşoare purtând menţiunea RID/ADR, destinate să conţină lichide a căror vâscozitate la 23oC depăşeşte 200 mm2/s indicaţia literei S;
e) ultimele două cifre ale anului de fabricaţie a ambalajului; ambalajele de tipul 1H şi 3H trebuie să poarte şi luna de fabricare. Această inscripţie poate fi aplicată pe ambalaj diferit de restul marcajului în sistemul următor:
f) numele statului care autorizează marca;
g) numele fabricantului.
Dacă un ambalaj a fost recondiţionat, cel care îl recondiţionează trebuie să aplice o marcă durabilă ce cuprinde:
h) numele statului în care s-a efectuat recondiţionarea;
i) numele celui care a efectuat recondiţionarea;
j) semnul recondiţionării, litera R şi pentru ambalajele ce au satisfăcut încercarea de etanşeitate, litera suplimentară L.
Exemple de marcaje pentru ambalaje noi
4G/4145/S/83
NL/4L823
pentru cutii noi din carton.
1A1/41,4/150/83
NL/4L824
pentru butoaie noi din oţel destinat transportului de lichide.
1A2/4150/S/83
NL/4L825
pentru butoaie noi din oţel destinate transportului de substanţe solide sau ambalaje interioare.
4HW/4136/S/83
NL/4L826
pentru cutii noi din material plastic de tip echivalent.
RID/ADR/0A1/100/83
NL/4L123 pentru ambalaje metalice uşoare noi cu partea superioară nedetaşabilă.
RID/ADR/0A2/420/S/83
NL/4L124 pentru ambalaje metalice uşoare noi cu partea superioară detaşabilă destinate să conţină substanţe solide sau lichide a căror vâscozitate la 23oC ≥ de 200 mm2/s.
Exemple de marcaje pentru ambalaje recondiţionate
1A1/41,4/150/83
NL/RB/85RL
butoaie din oţel recondiţionate destinate transportului de lichide.
1A2/4150/S/83
USA/RB/85R butoaie recondiţionate din oţel destinate transportului de substanţe solide sau ambalaje interioare.
7.4. Utilizarea recipientelor sub presiune
Recipientele şi dispozitivele lor de închidere trebuie concepute, dimensionate, fabricate, încercate şi echipate astfel încât să reziste la toate condiţiile normale de utilizare şi de transport.
Recipientele sub presiune asamblate într-un cadru trebuie să fie susţinute de o structură şi menţinute împreună astfel încât să formeze o unitate.
Control şi încercări iniţiale
Recipientele sub presiune noi trebuie să fie supuse la încercări şi controale conform dispoziţiilor următoare:
- încercarea caracteristicilor mecanice ale materialului;
- verificarea celei mai mici grosimi a peretelui;
- verificarea omogenităţii materialului şi examinarea stării interioare şi exterioare;
- verificarea filetului gâtului;
- încercarea la presiunea hidraulică;
- examinarea şi evaluarea defectelor de fabricaţie;
- controlul marcajelor aplicate pe recipiente.
Controale şi încercări periodice
Recipientele reîncărcabile trebuie să se supună unor controale periodice, care cuprind:
- examinarea exterioară a recipientului, echipamentului şi inscripţiilor;
- examinarea interioară;
- verificarea filetului gâtului;
- încercare la presiune hidraulică.
Marcarea recipientelor sub presiune reîncărcabile
Aceste recipiente trebuie marcate cu claritate şi lizibil pe partea anterioară sau fundul superior sau gât sau pe unul din elementele nedemontabile.
Trebuie să fie aplicate următoarele marcaje:
1. mărci de certificare:
- standardul tehnic sau numărul de omologare;
- ţara care a acordat agrearea;
- organismul de inspecţie;
- data controlului iniţial, anul (din patru cifre) urmat de lună (două cifre).
2. mărci operaţionale:
- presiune de încercare în bari precedată de literele PH şi urmată de literele BAR;
- masa recipientului sub presiune gol, incluzând toate elementele nedemontabile exprimată în kg şi urmată de literele KG; masa este exprimată printr-un număr de trei cifre;
- grosimea minimă garantată a pereţilor recipientului sub presiune, exprimată în milimetri şi urmată de litere MM;
- alţi parametri funcţie de natura gazului ce urmează a fi transportat.
3. marcaje de fabricaţie:
- identificarea filetului buteliei;
- marca fabricantului;
- numărul de serie atribuit de fabricant.
Cele trei tipuri de marcaje se aplică astfel:
- marcajul de fabricaţie în grupa de sus;
- marcajele operaţionale şi presiunea de încercare (e), precedată de presiunea de lucru (h) în grupa de mijloc;
- marcajul de certificare în grupa inferioară.
Marcarea recipientelor sub presiune nereîncărcabile
Recipientele sub presiune nereîncărcabile trebuie să fie marcate cu claritate şi lizibil cu marca de certificare şi cu mărcile specifice ale gazului sau recipientului sub presiune, cu excepţia masei, grosimii minime şi identificarea filetului buteliei.
Alături de aceste marcaje, pe acest tip de recipiente apare marcajul „NEREÎNCĂRCABIL”.
Recipientele sub presiune reîncărcabile/nereîncărcabile certificate UN an deasemenea montat pe recipientul sub presiune simbolul ONU pentru ambalaje:
7.5. Utilizarea ambalajelor pentru substanţele din clasa 6.2.
Ambalajele destinate transportului de substanţe aparţinând clasei 6.2. trebuie prevăzut cu următoarele elemente:
- simbolul ONU pentru ambalaje;
- codul ce desemnează tipul de ambalaj;
- menţiunea „CLASA 6.2.”;
- ultimele două cifre ale anului de fabricare al ambalajului;
- numele statului care autorizează atribuirea mărcii;
- numele fabricantului.
EXEMPLU:
4G/CLASA 6.2./92
S/SP-9982-ERIKSSON
Aceste ambalaje sunt supuse la următoarele tipuri de încercări:
- cădere liberă de la o înălţime de 9 m;
- pulverizare cu apă care simulează expunerea la precipitaţii de circa 5 cm pe oră timp de minim o oră şi apoi supus la cădere liberă;
- eşantionul trebuie condiţionat la o temperatură de cel puţin - 18oC minim 24 ore şi în primele 15 min. după retragere va fi supus la probe de cădere liberă;
- la impact cu o bară cilindrică din oţel.
7.6. Utilizarea ambalajelor pentru substanţele din clasa 7
Ambalajele destinate transportului de mărfuri din clasa 7 trebuie să îndeplinescă minim următoarele condiţii:
- să poată fi transportat cu uşurinţă şi în deplină siguranţă şi să permită fixarea sa pe vehicul;
- dispozitivele de ridicare să nu se rupă în timpul operaţiunilor;
- suprafeţele exterioare să nu prezinte protuberanţe, să nu favorizeze acumularea de apă şi să poată fi uşor decontaminată;
- să reziste la efecte de accelerare, vibraţie sau rezonanţă ce pot apărea cu condiţii normale de transport;
- materialele ambalajului sau structurile sale trebuie să fie compatibile fizic şi chimic între ele şi cu conţinutul radioactiv.
Ambalajele destinate transportului de substanţe radioactive sunt supuse următoarelor încercări:
1. încercări pentru condiţii normale de transport:
- încercarea de aspersiune a apei;
- încercarea la cădere liberă;
- încercarea de stivuire;
- încercarea de penetrare.
2. încercări privind condiţiile accidentale de transport:
- încercări mecanice;
- încercări termice;
- încercări la imersiune în apă.
3. încercări suplimentare funcţie de tipul de ambalaj şi de tipul de marfă transportată.
Fiecare ambalaj construit şi echipamentele sale de lucru şi de structură trebuie supuse la un control iniţial înaintea punerii în serviciu şi la controale periodice.
Intervalul pentru controalele periodice este de cel mult cinci ani.
Fiecare ambalaj trebuie să poarte o plăcuţă din material rezistent la coroziune, fixată permanent într-un loc accesibil. Modul de fixare a plăcuţei nu trebuie să compromită soliditatea ambalajului.
Pe plăcuţă trebuie să figureze cel puţin următoarele informaţii:
- numărul de agreare;
- numărul de fabricare;
- presiunea maximă de lucru;
- presiunea de încercare;
- conţinut;
- capacitatea în litri;
- masa maximă autorizată de încărcare;
- ţara;
- data (luna, anul) încercării iniţiale şi a ultimei încercări periodice;
- poansonul expertului care a procedat la încercări.
Pentru fiecare model de colet agreat se emite un certificat ce va conţine o cotă de următoarea formă generală:
Indicativul ţării / Numărul / Codul de tip
unde:
Indicativul ţării = literele distinctive atribuite pentru circulaţia internaţională a vehiculelor;
Numărul = un număr unic şi specific pentru un model sau o expediere;
Codul de tip:
AF = modul de colet de tip A pentru substanţe fisionabile
B(U) = model de colet de tip B(U) / B(U)F pentru substanţe fisionabile
B(M) = model de colet tip B(M) / (B(M)F pentru substanţe fisionabile
C = model de colet de tip C (CF pentru substanţe fisionabile)
IF = model de colet industrial pentru substanţe fisionabile
S = substanţe radioactive sub formă specială
LD = substanţe radioactive uşor dispersabile
T = expediere
X = aranjament special
Pentru modelele de colete pentru hexaflorură de uraniu nefisionabilă sau fisionabilă exceptată, dacă nu se aplică niciunul dintre indicativele de mai sus, trebuie să se utilizeze indicativele următoare:
H (U) = agreare unilaterală
H (M) = agreare multilaterală
Pentru modelele de colete şi substanţe radioactive sub formă specială şi pentru substanţe radioactive uşor dispersabile, la indicativul de tip se adaugă simbolul „− 96”.
Atunci când la indicativul de tip apar literele T sau X, indicaţia va apărea doar pe certificat.
Exemplu:
A/132/B(M)F− 96: model de colet de tipul B(M) agreat pentru substanţe fisionabile, necesitând agreare multilaterală, căruia autoritatea competentă austriacă i-a atribuit numărul de model 132 (trebuie marcat atât pe colet, cât şi pe certificatul de agreare a modelului de colet).
A/132/B(M)F− 96T: aprobare de expediere eliberată pentru un colet care poartă cota descrisă mai sus (şi marchează numai pe certificat).
Revizuirea unui certificat se indică între paranteze, astfel:
A/132/B(M)F− 96(rev. 2)
Aceste modificări se efectuează numai atunci când revizuirea certificatului aduce o schimbare a indicativului de tip pentru model de colete.
7.7. Utilizarea recipientelor mari pentru transportul în vrac (RMV)
Tipurile de RMV sunt desemnate de un cod format din două cifre arabe urmate de una sau mai multe litere majuscule.
Combinaţiile de cifre din cod sunt următoarele:
11 – RMV rigid pentru substanţe solide, umplut sau golit prin gravitaţie;
13 – RMV flexibil pentru substanţe solide, umplut sau golit prin gravitaţie;
21 – RMV rigid pentru substanţe solide, umplut sau golit sub presiune mai mare de 10 kPa (0,1 bar);
31 – RMV rigid pentru substanţe lichide.
Pentru RMV compozite după cifre urmează două litere majuscule, prima pentru a indica materialul recipientului interior şi a doua pe cel al ambalajului exterior al RMV.
Funcţie de materialul din care sunt fabricate, RMV pot fi supuse următoarelor încercări:
- ridicare de partea de jos;
- ridicare de partea superioară;
- stivuire;
- etanşeitate;
- presiune hidraulică;
- cădere;
- rupere;
- întoarcere;
- redresare.
RMV-urile trebuie supuse la încercări pe un model de tip şi, dacă este cazul, la încercări iniţiale şi periodice.
Pentru fiecare model de tip de RMV, trebuie eliberat un certificat de omologare de tip şi un marcaj care atestă că modelul de tip, inclusiv echipamentul său, satisface prescripţiile de încercare.
EXEMPLU:
11 A/Y/02 89
NL/MULDER 007
5500/1500 RMV din oţel pentru substanţe solide, descărcate prin gravitaţie şi fabricate pentru grupele de ambalare II şi III, fabricat în februarie 1989, omologat de către Olanda, fabricat de MULDER.
Sarcina utilizată pentru încercarea de stivuire în kg/masă brută maximă admisibilă, în kg.
31HAI/Y/05 91
D/Muller 1683
10800/1200 RMV compozit pentru lichide, cu recipient interior din material plastic rigid şi înveliş exterior din oţel.
Fiecare RMV trebuie să poarte în afară de marcajul amintit, următoarele informaţii:
Marcă suplimentară Categoria RMV
Metal Material plastic rigid Compozit Carton Lemn
Capacitatea în litri la 20oC X X X
Tona în kg X X X X X
Presiunea de încercare în kPa sau în bar (dacă este cazul) X X
Presiunea maximă de umplere sau de golire, în kPa sau în bar (dacă este cazul) X X X
Materialul corpului şi grosimea minimă a peretelui, în mm X
Data ultimei încercări de etanşeitate, dacă este cazul (luna şi anul) X X X
Data ultimei inspecţii (luna şi anul) X X X
Numărul de serie al fabricantului X
Aceste informaţii pot fi înscrise pe o placă dintr-un material rezistent la coroziune, fixată în mod permanent, într-un punct uşor accesibil pentru inspecţie.
7.8. Utilizarea ambalajelor mari
Codul ce desemnează tipurile de ambalaje mari este constituit astfel:
a) din două cifre arabe:
• 50 pentru ambalajele mari rigide;
• 51 pentru ambalajele mari flexbile.
b) o literă majusculă ce indică materialul: lemn, oţel, etc.
Fiecare ambalaj mare destinat utilizării conform dispoziţiilor ADR trebuie să poarte o marcă aplicată astfel încât să fie durabilă şi lizibilă.
Exemplu:
50 A/X/05 96/N/PQRS
2500/1000 pentru ambalaje mari din oţel care pot fi stivuite, sarcina de stivuire 2500 kg, masa brută maximă 1000 kg.
50H/Y/04 95/D/ABCD 987
0/800 pentru ambalaje mari din material plastic care nu pot fi stivuite.
Ambalajele mari vor fi supuse următoarelor încercări:
- ridicare de partea de jos;
- ridicare de partea superioară;
- încercarea de stivuire;
- încercarea la cădere.
Pentru fiecare model de tip de ambalaj mare, care a trecut cu succes încercările la care a fost supus, se emite un certificat, iar pe ambalaj va fi trecut marcajul corespunzător.
7.9. Utilizarea cisternelor şi a containerelor cu elemente multiple (CGEM)
Pentru transportul mărfurilor periculoase se pot folosi următoarele tipuri de cisterne:
Cisternă mobilă = o cisternă având o capacitate de peste 450 litri (0,45 m3), destinată transportului multimodal pentru substanţe din clasele 2 – 9. Este concepută pentru a fi încărcată pe un vehicul de transport sau pe o navă.
Cisternă fixă = o cisternă cu o capacitate mai mare de 1000 litri fixată pe un vehicul care devine vehicul cisternă.
Cisternă demontabilă = o cisternă cu o capacitate mai mare de 450 litri.
Container cisternă = un container ce conţine un rezervor şi echipamente (inclusiv echipamente ce permit deplasarea containerului cisternă) utilizat pentru transportul substanţelor gazoase, lichide, pulverulente sau granulate şi având o capacitate mai mare de 0,45m3 (450 l).
Container pentru gaze cu elemente multiple (CGEM) = o unitate de transport ce conţine elemente legate între ele printr-o conductă şi montate pe un cadru. Următoarele elemente sunt considerate elemente ale unui container pentru gaze, cu elemente multiple: buteliile, tuburile, rezervoarele sub presiune şi cadrele de butelii, precum şi cisternele pentru gaze din clasa 2 având o capacitate mai mare de 450 litri sau bateriile de recipiente sau baterii de cisterne.
Cutie mobilă cisternă = este asimilată unui container cisternă.
Vehicul-baterie = un vehicul care cuprinde elemente legate între ele printr-o conductă şi fixate permanent la unitatea de transport.
Părţile componente ale cisternelor
Prin definiţie cisterna este un rezervor prevăzut cu echipamente de serviciu şi de structură. Deci, părţile componente ale cisternelor sunt următoarele:
1. Rezervorul
La construcţia rezervoarelor se folosesc materiale metalice adecvate care trebuie să fie insensibile la ruperea fragilă şi la coroziunea fisurantă sub tensiuni la temperaturi cuprinse între -20oC şi +50oC. De asemenea, materialul rezervorului sau acoperirea de protecţie aflate în contact cu conţinutul nu trebuie să conţină substanţe susceptibile de a reacţiona periculos cu conţinutul, de a forma produse periculoase sau de a afecta materialul într-o manieră apreciabilă.
Funcţie de secţiunea bazinului şi a materialului folosit, grosimea rezervoarelor nu trebuie să coboare sub anumite limite.
2. Echipamentul de structură cuprinde:
- elemente de fixare pe şasiu;
- elemente de ranforsare (inele de ranforsare sau elemente fie transversale, fie longitudinale;
- elemente de protecţie şi de stabilizare;
- protecţie împotriva impactului din spate.
3. Echipament de lucru ce include:
- organe exterioare de golire şi încărcare (racorduri, flanşe, buşoane);
- vane de închidere;
- guri de vizitare;
- dispozitive de siguranţă (supape);
- disc de rupere;
- elemente fuzibile;
- dispozitive de măsurare a conţinutului (joje);
- organe de siguranţă (buşon foletat sau bridă plină);
- izolaţie termică;
- acoperiri de protecţie;
- conexiune electrică pentru legare la şasiu (împământare);
- dispozitiv de aerisire;
- termometre, manometre.
Echipamentul de lucru trebuie dispus astfel încât să fie protejat împotriva smulgerii sau avarierii în cursul manevrării sau transportului. Dispozitivele de încărcare şi golire, precum şi capacele de protecţie trebuie să poată fi asigurate împotriva unor deschideri accidentale.
Gradul de umplere
Rezervoarele destinate transportului de substanţe lichide, ce nu sunt separate în secţiuni cu o capacitate maximă de 7.500 litri, trebuie să fie umplute la cel puţin 80% sau sub 20% din capacitatea sa.
Pentru alte categorii de transporturi gradul de umplere se calculează şi nu trebuie depăşit.
Pentru cisternele al căror conţinut este menţinut la o temperatură mai mare de 500C în timpul transportului se utilizează un regulator de temperatură pentru a asigura un grad maxim de umplere care să nu depăşească 95% în niciun moment în timpul transportului.
Elementele CGEM trebuie umplute conform presiunilor de lucru, rapoartelor de umplere şi prescripţiilor de umplere recomandate de instrucţiunile de ambalare P200. Acestea nu trebuie umplute peste masa lor brută admisibilă.
Codificarea cisternelor
Cu excepţia cisternelor mobile, în coloana 12 a tabelului A vom găsi codul cisternei ce urmează a fi folosită la transportul unei anumite substanţe periculoase.
Codul este format din cifre şi litere ce indică:
- tipul de cisternă;
- presiunea de calcul;
- orificii umplere sau golire;
- dispozitive de securitate (supape).
Codul cisternelor pentru clasa 2
Cele 4 părţi ale codului (coduri-cisternă), indicate în coloana (12) a tabelului A, au următoarele semnificaţii:
Partea Descriere Cod – cisternă
1 Tipuri de cisternă, vehicul-baterie sau CGEM C = cisterne, vehicul-baterie sau CGEM pentru gaze comprimate;
P = cisternă, vehicul-baterie sau CGEM pentru gaze lichefiate sau dizolvate;
R = cisternă pentru gaze lichefiate refrigerate.
2 Presiunea de calcul X = valoarea cifrată a presiunii minime de încercare pertinente conform tabelului de la 4.3.3.2.5.;
22 = presiunea minimă de calcul, în bar
3 Orificii (vezi la punctele 6.8.2.2 şi 6.8.3.2) B = cisternă cu orificii de umplere sau de golire în partea inferioară cu 3 dispozitive de închidere;
sau
vehicul-baterie sau CGEM, cu deschideri sub nivelul lichidului, sau pentru gaze comprimate;
C = cisternă cu orificii de umplere sau de golire în partea inferioară cu 3 dispozitive de închidere, care, sub nivelul lichidului, nu are decât orificii pentru curăţare;
D = cisternă cu orificii de umplere sau de golire în partea superioară cu 3 dispozitive de închidere;
sau
vehicul-baterie sau CGEM fără orificii sub nivelul lichidului.
4 Supape/dispo¬zitive de securitate N = cisternă, vehicul-baterie sau CGEM cu supapă de securitate conform punctului 6.8.3.2.9 sau 6.8.3.2.10 care nu este închisă ermetic;
H = cisternă, vehicul-baterie sau CGEM închis ermetic (vezi 1.2.1).
NOTA 1: Dispoziţie specială TU17 indicată în coloana (13) a tabelului A, pentru anumite gaze semnifică faptul că gazul nu poate fi transportat decât în vehicul-baterie sau CGEM.
NOTA 2: Presiunea indicată pe cisternă sau pe placă trebuie să fie cel puţin la fel de înaltă ca şi valoarea „X” sau ca presiunea minimă de calcul.
Codul cisternelor pentru transportul substanţelor din clasele 3-9
Cele 4 părţi ale codului (coduri-cisternă), indicate în coloana (12) a tabelului A, au următoarele semnificaţii:
Partea Descriere Cod – cisternă
1 Tipuri de cisternă L = cisternă pentru substanţe în stare lichidă (substanţe lichide sau substanţe solide remise la transport în stare topită);
S = cisternă pentru substanţă în stare solidă.
2 Presiunea de calcul G = presiune minimă de calcul conform prescripţiilor generale de la 6.8.2.1.14;
sau
1,5; 2,65; 4; 10; 15 sau 21 = presiunea minimă de calcul, în bar (vezi 6.8.2.1.14)
3 Orificii (vezi 6.8.2.2.2) A = cisternă cu orificii de umplere şi de vidanjare prin partea de jos, cu 2 dispozitive de închidere;
B = cisternă cu orificii de umplere şi de vidanjare prin partea de jos, cu 3 dispozitive de închidere;
C = cisternă cu orificii de umplere şi de vidanjare prin partea de sus care, sub nivelul lichidului, nu are decât orificii de curăţare;
D = cisternă cu orificii de umplere şi de vidanjare prin partea superioară, fără orificii sub nivelul lichidului.
4 Supape/dispo¬zitive de securitate V = cisternă cu dispozitiv de aerisire, conform 6.8.2.2.6, fără dispozitiv de protecţie împotriva propagării flăcării; sau cisternă nerezistentă la presiunea generată de o explozie;
F = cisternă cu dispozitiv de aerisire, conform 6.8.2.2.6, prevăzută cu un dispozitiv de protecţie împotriva propagării flăcării; sau cisternă rezistentă la presiunea cauzată de o explozie;
N = cisternă cu supapă de securitate, conform 6.8.2.2.7 sau 6.8.2.2.8 care nu este închisă ermetic; o asemenea cisternă poate fi echipată cu supape de depresurizare;
H = cisternă închisă ermetic (vezi 1.2.1).
Pentru transportul în cisterne mobile, stabilirea cisternei ce urmează a fi folosită se face conform instrucţiunilor de transport T1 – T23, T50 şi T75.
Marcarea cisternelor
Fiecare cisternă trebuie să poarte o placă din metal rezistent la coroziune, fixată permanent într-un loc uşor accesibil pentru inspecţie. Pe această placă se vor înscrie prin ştanţare cel puţin următoarele informaţii:
- numărul de agreare;
- denumirea sau marca de fabricaţie;
- numărul de serie al fabricantului;
- anul de construcţie;
- presiunea de încercare (presiunea manometrică);
- presiunea exterioară de proiectare;
- capacitatea fiecărui compartiment;
- temperatura de calcul (dacă este mai mare de +50oC sau mai mică de -20oC);
- data (luna, anul) încercării iniţiale şi a ultimei încercări periodice efectuate;
- poansonul expertului care a efectuat încercările;
- materialul rezervorului;
- presiunea de încercare a ansamblului rezervorului şi presiunea de încercare pe compartiment, MPa sau bar, dacă presiunea în compartiment este mai mică decât presiunea în rezervor.
Pe cisternele cu încărcare sau golire sub presiune se va trece presiunea maximă de lucru autorizată.
Pe vehiculele cisternă se vor trece şi următoarele informaţii:
- numele proprietarului/operatorului;
- masa în stare neîncărcată;
- masa maximă autorizată.
Controale şi încercări
Pentru fiecare tip nou de cisternă trebuie să se emită un certificat care să ateste că tipul care a fost încercat este potrivit pentru utilizarea pentru care a fost destinat şi corespunde condiţiilor de construcţie, condiţiilor pentru echipamente şi dispoziţiilor speciale aplicabile pentru substanţele transportate.
Rezervoarele şi echipamentele lor trebuie să fie supuse, fie împreună, fie separat la un control iniţial înaintea intrării lor în serviciu. Acest control cuprinde:
- o verificare a conformităţii cu tipul agreat;
- o verificare a caracteristicilor constructive;
- o examinare a stării interioare şi exterioare;
- o încercare la presiune hidraulică, cu presiunea de încercare indicată pe placa prescrisă;
- o încercare de etanşeitate şi o verificare a bunei funcţionări a echipamentului.
Rezervoarele şi echipamentele lor trebuie supuse la inspecţii periodice la intervale determinate. Inspecţiile periodice trebuie să cuprindă examinarea stării interioare şi exterioare şi o încercare la presiune hidraulică.
Intervalele maxime sunt următoarele:
- 6 ani pentru cisternele fixe, cisternele demontabile şi vehicule baterie;
- 5 ani pentru containerele cisternă, cutiile mobile CGEM şi cisterne mobile.
În plus, se va efectua o încercare de etanşeitate a rezervorului cu echipamentul sau şi o verificare a bunei funcţionări a tuturor echipamentelor la următoarele perioade:
- 3 ani pentru cisternele fixe, cisternele demontabile şi vehicule baterie;
- 2,5 ani pentru containerele cisternă, cutiile mobile, CGEM şi cisterne mobile.
8. DISPOZIŢII REFERITOARE LA TRANSPORT, ÎNCĂRCARE, DESCĂRCARE ŞI MANIPULARE
8.1. Dispoziţii privind transportul în colete
Cu excepţia prescripţiilor contrare, coletele pot fi încărcate:
- în vehicule acoperite sau containere închise;
- în vehicule sau containere cu prelată;
- în vehicule descoperite (fără prelată) sau containere deschise.
Coletele ale căror ambalaje sunt realizate din materiale sensibile la umiditate trebuie încărcate în vehicule sau containere închise sau cu prelată.
La transportul mărfurilor periculoase în colete pot fi aplicate anumite dispoziţii speciale. În acest în coloana 16 a tabelului A se va afla una din menţiunile V1 – V14.
8.2. Dispoziţii la transportul în vrac
O substanţă poate fi tranportată în vrac, în vehicule sau containere, decât dacă în coloana 17 a tabelului A este indicată o dispoziţie specială identificată prin codul W1 – W17.
Pentru orice transport în vrac trebuie să se asigure că nu se poate produce nicio scurgere a conţinutului.
8.3. Dispoziţii privind transportul în cisterne
O substanţă poate fi transportată în cisternă, dacă în coloanele 10 sau 12 ale tabelului A se află indicat un cod-cisternă.
Vehiculele desemnate prin codurile FL, OX sau AT trebuie utilizate astfel:
- atunci când un vehicul FL este prescris, poate fi utilizat numai un vehicul FL;
- atunci când un vehicul OX este prescris, poate fi utilizat numai un vehicul OX;
- atunci când un vehicul AT este prescris, vehiculele AT, FL şi OX pot fi utilizate.
8.4. Dispoziţii referitoare la încărcare, descărcare şi manipulare
La încărcare şi descărcare, vehiculul şi conducătorul auto trebuie să îndeplinească dispoziţiile în ceea ce priveşte siguranţa, curăţenia şi buna funcţionare a echipamentelor proprii vehiculului.
Încărcarea şi descărcarea se vor efectua numai dacă vehiculul, echipamentele sale şi conducătorul auto satisfac dispoziţiile regulamentare. În acest scop se va efectua un control al documentelor şi o examinare vizuală a vehiculului şi a echipamentelor sale.
Manipulare şi fixare
Se interzice conducătorului sau oricărui alt membru al echipajului să deschidă un colet ce conţine substanţe periculoase.
Pe parcursul manipulării este interzis fumatul în vecinătatea vehiculelor sau containerelor şi în vehicule sau containere.
În cazul substanţelor cu punct de aprindere egal sau mai mic de 61oC, trebuie să se realizeze o bună conexiune electrică între şasiul vehiculului, cisterna mobilă sau containerul-cisternă şi pământ, înainte de încărcarea sau golirea cisternelor.
Coletele vor fi protejate pe timpul transportului prin fixare cu chingi, traverse culisante, suporţi reglabili, dispozitive de blocare împotriva alunecării.
9. INTERDICŢII DE ÎNCĂRCARE ÎN COMUN
Coletele prevăzute cu etichete de pericol diferite nu trebuie să fie încărcate în comun în acelaşi vehicul sau container, cu excepţia cazului că încărcarea în comun este autorizată conform tabelului de mai jos:
Etichete nr. 1 1.4 1.5 1.6 2.1, 2.2, 2.3 3 4.1 4.1
+ l 4.2 4.3 5.1 5.2 5.2 + 1 6.1 6.2 7 A, B,C 8 9
1 Vezi 7.5.2.2 d b
1.4
a a a a a a a a a a a a
b
1.5
b
1.6
b
2.1,2.2, 2.3 a X X X X X X X X X X X X
3 a X X X X X X X X X X X X
4.1 a X X X X X X X X X X X X
4.1 + 1 X
4.2 a X X X X X X X X X X X X
4.3 a X X X X X X X X X X X X
5.1 a X X X X X X X X X X X X
5.2 a X X X X X X X X X X X X
5.2 + 1 X
6.1 a X X X X X X X X X X X X
6.2 a X X X X X X X X X X X X
7A, B, C a X X X X X X X X X X X X
8 a X X X X X X X X X X X X
9 b a
b
c b b X X X X X X X X X X X X
X Încărcare în comun autorizată.
a Încărcare în comun autorizată pentru substanţele şi obiectele 1.4 S.
b Încărcare în comun autorizată pentru substanţele aparţinând clasei 1 şi dispozitivele de salvare aparţinând clasei 9 (nr. ONU 2990 şi 3072).
c Încărcare în comun autorizată între generatoarele de gaz pentru sacii gonflabili sau modulele de saci gonflabili sau retractoarele centurilor de siguranţă din Divizia 1.4, grupa de compatibilitate G (Nr. ONU 0503) şi generatoarele de gaz pentru sacii gonflabili sau modulele de saci gonflabili sau retractoarele centurilor de siguranţă din clasa 9 (Nr. ONU 3268).
d Încărcare în comun autorizată între explozivii de mină (cu excepţia Nr. ONU 0083, explozivii de mină (de împuşcare) de tip C) şi nitratul de amoniu şi nitraţii organici din clasa 5.1 (Nr. ONU 1942 şi 2067), cu condiţia ca ansamblul să fie considerat ca exploziv de mină din clasa 1, în scopuri de placardare, separare, umplere şi încărcare la sarcina maximă permisă.
Coletele ce conţin substanţe sau obiecte aparţinând clasei 1, prevăzute cu etichete corespunzătoare nr. 1, 1.4, 1.5 sau 1.6, dar care aparţin unor grupe de compatibilitate diferite, vor fi încărcate în comun numai dacă acest lucru este autorizat conform următorului tabel:
Grupa de compatibilitate A B C D E F G H J L N S
A X
B X a X
C X X X X b, c X
D a X X X X b, c X
E X X X X b,c X
F X X
G X X X X X
H X X
J X X
L d
N b, c b,c b, c b X
S X X X X X X X X X X
X Încărcare în comun autorizată.
a Coletele care conţin obiectele atribuite grupei de compatibilitate B şi cele care conţin substanţe şi obiecte atribuite grupei de compatibilitate D pot să fie încărcate în comun pe acelaşi vehicul sau container, cu condiţia ca ele să fie separate astfel încât să împiedice orice transmisie a detonării obiectelor din grupa de compatibilitate B la substanţele sau obiectele din grupa de compatibilitate D. Separarea trebuie asigurată prin utilizarea de compartimente separate sau prin plasarea uneia sau a două tipuri de explozivi într-un sistem special de reţinere. Orice metodă de separare trebuie aprobată de autoritatea competentă.
b Categorii diferite de obiecte din diviziunea 1.6, grupa de compatibilitate N, nu pot să fie transportate împreună în calitate de obiecte din diviziunea 1.6, grupa de compatibilitate N, decât dacă s-a demonstrat prin încercare sau prin analogie că nu există riscuri suplimentare de detonare prin influenţă între respectivele obiecte. Altminteri, ele trebuie tratate ca aparţinând diviziunii de risc 1.1.
c Atunci când obiectele din grupa de compatibilitate N sunt transportate cu substanţe sau obiecte din grupele de compatibilitate C, D sau E, obiectele din grupa de compatibilitate N trebuie considerate ca având caracteristicile din grupa de compatibilitate D.
d Coletele care conţin substanţe şi obiecte din grupa de compatibilitate L pot fi încărcate în comun în acelaşi vehicul sau container cu coletele conţinând acelaşi tip de substanţe sau obiecte din aceeaşi grupă de compatibilitate.
10. SEPARAREA MĂRFURILOR PERICULOASE
Coletele, precum şi ambalajele goale, necuraţate prevăzute cu etichete conform modelelor 6.1 sau 6.2 şi cele prevăzute cu etichete conform modelului nr. 9 ce conţin substanţe cu nr. ONU 2212, 2315, 2590, 3151, 3152 sau 3245 nu trebuie să fie stivuite sau încărcate în imediata apropiere a coletelor ce conţin resturi alimentare, alte obiecte de consum sau alimente pentru animale.
Atunci când situaţia o impune, se pot afla în imediată apropiere numai cu condiţia separării a celor cu etichetele 6.1, 6.2 şi 9, astfel:
- prin pereţi separatori plini;
- prin colete care nu sunt prevăzute cu etichete conform modelelor 6.1, 6.2 sau 9;
- printr-un spaţiu de cel puţin 0,8 m.
De asemenea, coletele mai sus menţionate sunt prevăzute cu un ambalaj suplimentar sau sunt complet acoperite (cu o folie, un carton de acoperire sau alte măsuri).
11. LIMITAREA CANTITĂŢILOR TRANSPORTATE
11.1. Limitări referitoare la substanţele şi obiectele explozive
Masa netă totală, în kg, de substanţă explozivă care poate fi transportată într-o unitate de transport, este limitată conform indicaţiilor următorului tabel:
Unitate de transport Diviziune 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5
şi
1.6 Ambalaje goale, necurăţate
Grupa de compatibilitate 1.1A Alta decât 1.1A Alta decât 1.4S 1.4S
EX / II 6,25 1000 3000 5000 15000 nelimitat 5000 nelimitat
EX / III 18.75 16000 16000 16000 16000 nelimitat 16000 nelimitat
11.2. Limitări referitoare la peroxizi organici şi substanţe autoreactive
Peroxizii organici (clasa 5.2) şi substanţele autoreactive (clasa 4.1) pot fi transportate în limita datelor din următorul tabel:
Peroxid organic sau substanţă autoreactivă Substanţă de tipul B fără reglarea temperaturii Substanţă de tipul C fără reglarea temperaturii Substanţă de tipul D, E sau F fără reglarea temperaturii Substanţă de tipul B cu reglarea temperaturii Substanţă de tipul C cu reglarea temperaturii Substanţă de tipul D, E sau F cu reglarea temperaturii
Cantitate maximă pe unitatea de transport 1000 kg a 10.000 kg 20.000 kg 1000 kg b 5000 kg c 20.000 kg
a = 5000 kg, dacă spaţiul de încărcare este ventilat prin partea de sus şi unitatea de transport este izolată printr-un material rezistent la căldură;
b = 5000 kg, dacă unitatea de tranport este izolată printr-un material rezistent la căldură;
c = 10.000 kg, dacă unitatea de transport este izolată printr-un material rezistent la căldură.
În cazul în care substanţele sunt încărcate în comun în aceeaşi unitate de transport, limitele de mai sus nu trebuie să fie depăşite, iar conţinutul total nu trebuie să depăşească 20.000 kg.
12. CURĂŢAREA DUPĂ DESCĂRCARE
Vehiculele sau containerele care au transportat în vrac substanţe periculoase trebuie, înainte de orice reîncărcare, să fie curăţate în mod corespunzător.
Nu este necesară curăţarea atunci când vehiculul sau containerul sunt încărcate cu aceleaşi substanţe periculoase ca şi cele care au constituit încărcarea precedentă.
După descărcarea unui vehicul sau a unui container care au transportat mărfuri periculoase ambalate, dacă se constată că ambalajele au lăsat să se scurgă o parte din conţinutul lor, vehiculul sau containerul trebuie curăţate.
Dacă curăţarea nu poate fi efectuată pe loc, vehiculul sau containerul trebuie transportate, în condiţii de siguranţă către locul cel mai apropiat unde poate avea loc curăţarea.
13. PROCEDURI DE EXPEDIERE
13.1. Utilizarea supraambalajelor
Supraambalajele trebuie să poarte numărul ONU precedat de literele „UN” şi etichetele pentru fiecare substanţă periculoasă aflată în supraambalaj cu excepţia cazului în care marcajele şi etichetele reprezentative ale tuturor substanţelor periculoase conţinute în supraambalaj sunt vizibile.
Atunci când acelaşi marcaj sau etichetă este necesară pentru colete diferite, acestea pot fi aplicate o singură dată.
Supraambalajele ce conţin:
- colete cu lichide ale căror dispozitive de închidere nu sunt vizibile din exterior;
- colete ce conţin recipiente cu un ventil;
- colete ce conţin gaze lichefiate refrigerate;
trebuie să poarte pe două laturi opuse eticheta conformă modelului Nr.11.
Ambalajele, cisternele, vehiculele şi containerele pentru transportul în vrac, goale, necurăţate, ce au conţinut substanţe periculoase din diferite clase, în afara clasei 7, trebuie marcate şi etichetate ca şi cum ar fi fost pline.
Cisternele şi RMV utilizate pentru transportul substanţelor radioactive nu trebuie să fie folosite pentru depozitarea sau transportul altor substanţe decât dacă acestea au fost decontaminate astfel încât nivelul de activitate să fie mai mic de 0,4 Bq/cm2 pentru emiţătorii beta şi gamma şi emiţătorii alfa de toxicitate slabă şi de 0,04 Bq/cm2 pentru toţi emiţătorii alfa.
13.2. Marcare şi etichetare
Pentru fiecare colet trebuie să apară, numărul ONU precedat de literele „UN”.
În cazul obiectelor neambalate, marca trebuie să figureze pe obiect şi pe dispozitivul său de manipulare, stocare sau lansare.
Marcajele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie perfect vizibile şi lizibile;
- să poată fi expuse intemperiilor fără vreo degradare considerabilă.
Ambalajele de siguranţă trebuie să poarte şi marca „AMBALAJ DE SIGURANŢĂ”.
Recipientele mari pentru transportul în vrac, cu o capacitate mai mare de 450 litri trebuie să poarte mărcile pe două laturi opuse.
Pentru fiecare marfă periculoasă, ADR prescrie o etichetă specifică ce se aplică pe colete, ambalaje, vehicule.
Etichetele trebuie puse într-un loc vizibil şi au următoarele scopuri:
- facilitează identificarea mărfurilor;
- oferă informaţii utile pentru manipulare şi încărcare în comun.
În cazul coletelor cu forme neregulate sau prea mici, eticheta poate fi ataşată fem de colet. Recipientele mari pentru transportul în vrac cu o capacitate mai mare de 450 litri trebuie să poarte etichete pe două laturi opuse.
Toate etichetele, cu excepţia etichetei conform modelului Nr. 11, trebuie să aibă forma unui romb de dimensiuni minime de 100 mm x 100 mm.
Eticheta conform modelului Nr. 11 are forma unui dreptunghi de format normal A5 (148 x 210 mm).
Funcţie de dimensiunile coletului, etichetele pot avea dimensiuni reduse cu condiţia de a rămâne perfect vizibile.
Etichetele sunt de diferite culori (albe, portocalii, albastre, verzi sau roşii) şi conţin un simbol care sugerează pericolul clasei.
Ele sunt de asemenea împărţite în două jumătăţi:
- jumătatea superioară este pentru simbol;
- jumătatea inferioară este pentru: text, numărul clasei sau diviziunii.
Modele de etichete
PERICOL DIN CLASA 1
Substanţe şi obiecte explozibile
(No 1)
Diviziunile 1.1, 1.2 şi 1.3
Semn convenţional (bombă explozivă): negru pe fond portocaliu; cifra „1” în colţul inferior.
(No 1.4) (No 1.5) (No 1.6)
Diviziunea 1.4 Diviziunea 1.5 Diviziunea 1.6
Cifre negre pe fond portocaliu. Ele trebuie să măsoare cca 30 mm înălţime şi 5 mm grosime (pentru o etichetă de 100 mm x 100 mm); cifra „1” în colţul inferior.
** Indicarea diviziunii – se va lăsa în alb dacă proprietăţile explozive constituie un risc subsidiar.
* Indicarea grupei de compatibilitate – se va lăsa în alb dacă proprietăţile explozive constituie un risc subsidiar.
PERICOL DIN CLASA 2
Gaz
(No 2.1)
Gaze inflamabile
Semn convenţional (flacără): negru sau alb pe fond roşu; cifra „2” în colţul inferior
(No 2.2)
Gaze neinflamabile, netoxice
Semn convenţional (butelie cu gaz): negru sau alb pe fond verde; cifra „2” în colţul inferior
(No 2.3)
Gaze toxice
Semn convenţional (cap de mort): negru pe fond alb; cifra „2” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 3
Lichide inflamabile
(No 3)
Semn convenţional (flacără): negru sau alb pe fond roşu; cifra „3” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 4.1
Substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe explozibile desensibilizate
(No 4.1)
Semn convenţional (flacără): negru pe fond alb, şapte benzi verticale roşii; cifra „4” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 4.2
Substanţe inflamabile în mod spontan
(No 4.2)
Semn convenţional (flacără): negru pe fond alb (jumătatea superioară) şi roşu (jumătatea inferioară); cifra „4” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 4.3
Substanţe care, în contact cu apa degajă gaze inflamabile
(No 4.3)
Semn convenţional (flacără): negru sau alb pe fond albastru; cifra „4” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 5.1
Substanţe comburante
(No 5.1)
Semn convenţional (flacără deasupra unui cerc): negru pe fond galben; cifra „5.1” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 5.2
Peroxizi organici
(No 5.2)
Simbol (flacără): negru sau alb;
Fond: jumătatea superioară – roşu, jumătatea inferioară – galben;
Cifra ”5.2” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 6.1
Substanţe toxice
(No 6.1)
Semn convenţional (cap de mort): negru pe fond alb; cifra „6” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 6.2
Substanţe infecţioase
(No 6.2)
Jumătatea inferioară a etichetei poate purta menţiunile: „SUBSTANŢE INFECŢIOASE” şi „ÎN CAZ DE DEFECŢIUNE SAU DE SCURGERE, SE AVERTIZEAZĂ IMEDIAT AUTORITĂŢILE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ”
Semn convenţional (trei cornuri suprapuse peste un cerc) şi menţiunile negre pe fond alb; cifra „6” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 7
Substanţe radioactive
(No 7A)
Categoria I – Alb
Semn convenţional (treflă): negru pe fond alb;
Text (obligatoriu): cu negru în jumătatea inferioară a etichetei:
„RADIOACTIV”
„CONŢINUT”
„ACTIVITATE”
Cuvântul „RADIOACTIVITATE” trebuie să fie urmat de o bară verticală roşie; cifra „7” în colţul inferior.
(No 7B) (No 7C)
Categoria II – Galben Categoria III – Galben
Semn convenţional (treflă): negru pe fond galben cu margine albă (jumătatea superioară) şi alb (jumătatea inferioară);
Text (obligatoriu): în jumătatea inferioară a etichetei:„RADIOACTIV”
„CONŢINUT”
„ACTIVITATE”
Într-o căsuţă cu margine neagră: „INDICE DE TRANSPORT”
Cuvântul „RADIOACTIVITATE” trebuie să fie urmat de două bare verticale roşii; de trei bare verticale roşii; cifra „7” în colţul inferior.
(No 7E)
Substanţe fisionabile din clasa 7 fond alb;
Text (obligatoriu): cu negru în partea superioară a etichetei: „FISIONABIL”
Într-o căsuţă conturată cu negru în partea inferioară a etichetei „INDICE DE SECURITATE – CRITICITATE”; cifra „7” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 8
Substanţe corosive
(No 8)
Semn convenţional (lichide vărsate din două eprubete care atacă mâna şi un metal): negru pe fond alb (jumătatea superioară); şi negru cu margine albă (jumătatea inferioară); cifra „8” în colţul inferior.
PERICOL DIN CLASA 9
Diverse substanţe şi obiecte periculoase
(No 9)
Semn convenţional (şapte linii verticale în jumătatea superioară): negru pe fond alb; cifra „9” subliniată, în colţul inferior.
(No 11)
Două săgeţi negre pe fond alb sau pe un fond contrastant adecvat.
13.3. Placardare şi semnalizare
Placardarea
Toate vehiculele care transportă mărfuri periculoase trebuie să poarte plăci-etichetă care trebuie să corespundă etichetelor prescrise în coloana 5 din tabelul A.
Cu excepţia plăcii-etichetă pentru clasa 7, o placă-etichetă trebuie:
- să aibă dimensiunide 250 mm pe 250 mm, cu o bordură de aceeaşi culoare ca şi semnul convenţional;
- să corespundă etichetei pentru substanţa periculoasă respectivăîn ceea ce priveşte culoarea şi semnul convenţional;
- să poarte numărul sau cifrele, respectiv litera grupei de compatibilitate.
Pentru clasa 1, grupele de compatibilitate nu vor fi indicate pe plăcile-etichetă dacă unitatea de transport conţine substanţe sau obiecte ce aparţin mai multor grupe de compatibilitate. În acest caz unitatea de transport trebuie să poarte placa-etichetă pentru substanţa cea mai periculoasă, ordinea fiind următoarea:
1.1 (cea mai periculoasă), 1.5, 1.2, 1.3, 1.6, 1.4 (cea mai puţin periculoasă).
Pentru clasa 7, placă-etichetă de risc primar trebuie să fie conform modelului 7D.
(Nr. 7D)
Semn convenţional (treflă): negru; fond: jumătatea superioară galbenă, cu bordură albă, jumătatea inferioară albă;
Cuvântul "RADIOACTIV" sau, în locul acestuia, dacă este prescris, numărul ONU corespunzător trebuie să figureze în jumătatea inferioară; cifra "7" în colţul inferior
Această placă-etichetă nu este obligatorie pentru vehiculele sau containerele ce transportă colete exceptate şi nici pentru containerele mici.
Plăcile-etichetă care nu au legătură cu substanţele periuloase transportate sau cu resturi ale acestora, trebuie scoase sau acoperite.
Vehiculele goale, necurăţate, trebuie să poarte în continuare plăcile-etichete necesare pentru încărcătura precedentă.
Placardarea vehiculelor pentru transportul în vrac, a vehiculelor-cisterne, vehiculelor-baterie şi vehiculelor cu cisterne demontabile
Plăcile-etichete trebuie aplicate pe cele două părţi laterale şi pe spatele vehiculului.
Atunci când vehiculul cisternă transportă două sau mai multe substanţe periculoase diferite, plăcile-etichetă adecvate trebuie să fie aplicate pe două laturi corespunzător compartimentelor respective şi o placă-etichetă din fiecare model la partea din spate a vehiculului.
În cazul unei semiremorci-cisternă separate de vehiculul tractor, plăcile-etichetă se vor aplica şi pe partea din faţă a semiremorcii
Placardarea vehiculelor care transportă numai colete
Vehiculele încărcate cu colete ce conţin substanţe sau obiecte din clasa 1 (altele decât cele din Diviziunea 1.4. grupa de compatibilitate S) sau substanţe radioactive din clasa 7, trebuie să poarte plăci-etichete pe cele două laturi şi pe partea din spate a vehiculului.
Vehiculele care transportă colete ce conţin substanţe periculoase din alte clase decât clasele 1 şi 7 ce urmează să fie încărcate la bordul unei nave pentru transport maritim, plăcile etichetă trebuie aplicate pe cele două laturi şi pe partea din spate a vehiculului. Ele pot rămâne aplicate şi după o traversare maritimă
Placardarea containerelor, CGEM, containerelor-cisternă şi cisterne mobile
Plăcile-etichetă trebuie aplicate pe toate cele patru laturi.
Când containerele-cisternă sau cisternele mobile au mai multe compartimente şi transportă două sau mai multe substanţe periculoase diferite, plăcile-etichetă adecvate se aplică pe cele două laturi, corespunzător compartimentelor respective, şi o placă-etichetă, corespunzător fiecărui compartiment la cele două extremităţi.
Placardarea vehiculelor care transportă containere, CGEM, containere-cisternă sau cisterne mobile
Dacă plăcile-etichetă aplicate pe container CGEM, container-cisternă sau cisterne mobile nu sunt vizibile din exteriorul vehiculului, aceleaşi plăci-etichete vor fi aplicate pe cele două părţi laterale şi în spatele vehiculului.
Dacă plăcile-etichetă sunt vizibile din exteriorul vehiculului, nu este necesară aplicarea de plăci-etichetă pe vehiculul transportator.
Semnalizarea portocalie
Unităţile de transport ce transportă substanţe periculoase trebuie să poarte două plăci rectangulare de culoare portocalie reflectorizantă.
Panourile portocalii reflectorizante trebuie să aibă o bază de 40 cm şi o înălţime de cel puţin 30 cm şi o bordură neagră de 15 mm.
Dimensiunile pot fi scăzute până la 30 cm pentru bază, 12 cm pentru înălţime şi 10 mm bordura neagră.
Panourile portocalii pot fi simple sau cu numere, astfel:
- la partea superioară numărul de identificare a pericolului;
- la partea inferioară numărul ONU.
Cele două numere sunt separate printr-o linie neagră orizontală de 15 mm ce traversează panoul la jumătatea înălţimii. Numerele trebuie să rămână vizibile după un incendiu cu durata de 15 min.
Panourile portocalii care nu au legătură cu substanţele periculoase transportate sau cu resturi din aceste substanţe, trebuie să fie scoase sau acoperite.
Panourile trebuie fixate la partea din faţă şi la partea din spate a unităţii de transport, perpendicular pe axa longitudinală a acestuia. Ele trebuie să fie perfect vizibile.
Vehiculele cisternă sau unităţile de transport ce conţin una sau mai multe cisterne ce transportă substanţe periculoase trebuie, în plus, să poarte pe părţile laterale ale fiecărei cisterne sau compartiment al cisternei, panouri de culoare portocalie prevăzute cu numărul de identificare a pericolului şi numărul ONU prescrise în coloanele (20) şi respectiv (1) ale tabelului A pentru fiecare substanţă transportată în cisternă sau compartimentul cisternei.
Dacă se transportă substanţe periculoase cu Nr. ONU 1202, 1203 sau 1223 sau carburant pentru aviaţie clasificat la nr. 1268 sau 1863 nu mai este necesară aplicarea panourilor pe părţile laterale cu condiţia ca panourile fixate în partea din faţă şi spate să poarte numărul de identificare a pericolului şi nr. ONU corespunzătoare pentru substanţa cea mai periculoasă transportată (substanţa cu cel mai scăzut punct de aprindere).
Unităţile de transport şi containerele ce transportă substanţe periculoase solide în vrac, vor purta pe extremităţi panou de culoare portocalie simplu, iar pe părţile laterale panouri portocalii prevăzute cu nr. de identificare a pericolului şi nr. ONU corespunzător.
Panourile de pe părţile laterale pot lipsi dacă panourile portocalii fixate la partea din faţă şi la partea din spate, au trecute numărul de identificare a pericolului şi nr. ONU al substanţei transportată.
Exemplu de placă de culoare portocalie cu numărul de identificare a pericolului şi numărul ONU
Fond portocaliu.
Bordură, linie orizontală şi cifre negre, grosime: 15 mm.
Semnificaţia numerelor de identificare a pericolului
Numărul de identificare a pericolului are în alcătuire două sau trei cifre ce indică următoarele pericole:
2 - emanaţie de gaze
3 - inflamabilitatea substanţelor lichide şi a gazelor sau substanţelor lichide ce se auto-încălzesc
4 - inflamabilitatea substanţelor solide sau a substanţelor solide ce se auto-încălzesc
5 - comburant (favorizează incendiul)
6 - toxicitate sau pericol de infecţie
7 - radioactivitate
8 - corosivitate
9 - pericol de reacţie violentă spontană
Când o cifră se repetă, acest lucru semnifică identificarea pericolului.
Ex: 33 lichid foarte inflamabil
55 substanţă foarte comburantă
66 substanţă foarte toxică
88 substanţă foarte corosivă
886 substanţă foarte corosivă şi toxică
Următoarele combinaţii de cifre au o semnificaţie specială:
22 gaz lichefiat, refrigerat, asfixiant
323 substanţă lichidă inflamabilă ce reacţionează cu apa, degajând gaze inflamabile
333 substanţă lichidă piroforică
362 substanţă lichidă inflamabilă, toxică, ce reacţionează cu apa emiţând gaze inflamabile
382 substanţă lichidă inflamabilă, corosivă, ce reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
423 substanţă solidă ce reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
44 substanţă solidă inflamabilă, care, la o temperatură ridicată se găseşte în stare topită
446 substanţă solidă inflamabilă şi toxică care, la o temperatură ridicată, se găseşte în stare topită
462 substanţă solidă toxică, ce reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
482 substanţă solidă corosivă, ce reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
539 peroxid organic inflamabil
606 substanţă infecţioasă
623 substanţă toxică lichidă, ce reacţionează cu apa, degajând gaze inflamabile
642 substanţă toxică solidă, ce reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
823 substanţă corosivă lichidă, care reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
842 substanţă corosivă solidă, care reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
90 substanţă periculoasă din punct de vedere al mediului înconjurător, substanţe periculoase diverse
99 substanţe periculoase diverse transportate la cald
Atunci când pericolul prezentat de o substanţă poate fi indicat suficient printr-o singură cifră, respectiva cifră este urmată de un zero.
Atunci când numărul de identificare a pericolului este precedat de litera „X”, aceasta indică faptul că substanţa reacţionează periculos cu apa.
Marcaje pentru substanţele transportate la cald
Pentru substanţele transportate la cald, când este indicat în coloana (6) a tabelului A, vehiculele trebuie să poarte pe părţile laterale şi pe partea din spate o marcă de formă triunghiulară ale cărei laturi au dimensiunea de cel puţin 25 cm şi care trebuie să fie reprezentată cu roşu:
În cazul containerelor, marca se va plasa pe toate cele laturi.
Marcaje pentru vehiculele, containerele ce au suferit un tratament de fumigaţie
În acest caz, un semnal de atenţionare trebuie plasat într-un loc unde va putea fi văzut de către persoanele ce încearcă să pătrundă în interior. Semnalul de atenţionare trebuie să fie de formă dreptunghiulară, lungime 300 mm şi înălţime 250 mm.
Inscripţiile trebuie să fie negre pe fond alb, iar literele trebuie să fie de cel puţin 25 mm.
Semnal de atenţionare pentru utilajele de transport supuse fumigaţiei
14. DOCUMENTE LA BORD
În plus faţă de documentele prevăzute de alte reglementări, la bordul unităţii de transport trebuie să se afle următoarele documente:
- documentul de transport care să acopere toate substanţele periculoase transportate;
- certificatul de ambalare a containerului, dacă este cazul;
- dispoziţii scrise referitoare la toate substanţele periculoase transportate;
- certificatul de agreare emis de către ARR sau autorizaţia emisă de CNCAN;
- certificatul de formare al conducătorului auto, specific tipului de transport efectuat.
14.1. Documentul de transport
Documentul de transport trebuie să fie completat cu următoarele informaţii:
- numărul ONU, precedat de litera „UN”;
- denumirea oficială a substanţei, cmpletată cu numele tehnic;
- numerele de model de etichetă care figurează în coloana (5) a tabelului A. Dacă sunt mai multe numere, numerele ce urmează primului vor fi indicate în paranteze; în cazul mărfurilor radioactive cifra 7, iar în cazul substanţelor şi obiectelor din clasa 1 se va trece codul menţionat în coloana (3b) a tabelului A
- grupa de ambalare;
- numărul şi descrierea coletelor;
- cantitatea totală din substanţa periculoasă exprimată în volum sau în masă brută sau în masă netă. În cazul excepţiilor referitoare la cantităţile transportate pe unitatea de transport, cantitatea totală de substanţe periculoase din fiecare categorie de transport trebuie să fie indicată în documentul de transport
- numele şi adresa expeditorului;
- numele şi adresa destinatarului;
- o declaraţie conform dispoziţiilor fiecărui acord particular.
Exemplu de descriere de substanţe periculoase:
„UN 1098 ALCOOL ALILIC, 6.1(3),I”
Dacă sunt transportate deşeuri conţinând substanţe periculoase, numărul ONU şi denumirea oficială a substanţei trebuie precedate de cuvântul „DEŞEU”.
Exemplu: „DEŞEU, 1230 METANOL, 3, II”
Pentru transportul substanţelor periculoase în cantităţi limitate, nu este necesară nicio informaţie în documentul de transport.
În cazul excepţiilor referitoare la cantităţile transportate pe unitatea de transport, documentul de transport trebuie să poarte indicaţia:
„Transport ce nu depăşeşte limitele liber prescrise la 1.1.3.6”.
Când substanţele periculoase sunt transportate în ambalaj de siguranţă, cuvintele „AMBALAJ DE SIGURANŢĂ” trebuie adăugate după descrierea substaţelor în documentul de transport.
Pentru ambalajele goale, necurăţate, care conţin reziduuri de substanţe periculoasealtele decât cele din clasa 7, în documentul de transport trebuie să apară menţiunea „AMBALAJ GOL”, „RECIPIENT GOL”, „IBC GOL” sau „AMBALAJ MARE GOL”.
În cazul vehiculelor, containerelor goale necurăţate, descrierea de mai sus trebuie urmată de cuvintele „Ultima substanţă încărcată”, precum şi de numărul ONU precedat de literele „UN” şi de denumirea oficială de transport completată de denumirea tehnică, grupa de ambalare (dacă este cazul).
Exemplu: „VEHICUL – CISTERNĂ GOL, ULTIMA SUBSTANŢĂ ÎNCĂRCATĂ: UN 1017 CLOR”
Atunci când cisternele goale, necurăţate sunt transportate către cel mai apropiat loc adecvat unde curăţarea sau repararea poate avea loc, documentul de transport conţine menţiunea:
„Transport conform 4.3.2.4.3” sau „Transport conform 7.5.8.1”.
În cazul unui transport într-un lanţ de transport ce comportă un parcurs maritim sau aerian, documentul de transport trebuie să poarte menţiunea: „Transport conform 1.1.4.2.2”.
În cazul utilizării cisternelor mobile agreate pentru transporturile maritime, documentul de transport va conţine menţiunea:
„Transport conform 1.1.4.3”.
Transportul RMV după data de expirare a validităţii ultimei încercări periodice sau a ultimei inspecţii periodice se va face cu următoarea menţiune în documentul de transport:
„Transport conform 4.1.2.2”.
Substanţele transportate la cald la care denumirea oficială de transport nu indică faptul că este cazul unei substanţe transportate la cald (de exemplu prin prezenţa termenilor TOPITĂ sau TRANSPORT LA CALD) documentul de transport trebuie să poarte menţiunea: „CU TEMPERATURĂ ÎNALTĂ”.
În cazul transportului de substanţe stabilizate prin reglarea temperaturii, dacă termenul „STABILIZAT” face parte din denumirea oficială de transport, temperatura de reglare şi temperatura critică trebuie să fie menţionate în documentul de transport, astfel:
„TEMPERATURA DE REGLARE: _ _ _ oC
TEMPERATURA CRITICĂ :_ _ _ oC”
Pentru transportul Nr. ONU 3359 utilaj sub fumigaţie, documentul de transport trebuie să indice data fumigaţiei, tipul şi cantitatea de agenţi de fumigaţie utilizaţi.
Documentul de transport conţine de asemenea informaţii suplimentare sau speciale obligatorii pentru anumite clase, astfel:
- dispoziţii speciale pentru clasa 1;
- dispoziţii speciale pentru clasa 2;
- dispoziţii suplimentare referitoare la substanţele autoreactive aparţinând clase 4.1 şi peroxizii organici aparţinând clasei 5.2;
- dispoziţii suplimentare referitoare la clasa 6.2;
- dispoziţii speciale referitoare la clasa 7.
Menţiunile din documentul de transport se vor redacta în limba oficială a ţării expeditorului şi în plus în engleză, franceză sau germană în cazul transporturilor internaţionale de substanţe periculoase.
Atunci când o substanţă periculoasă nu poate fi încărcată în totalitate pe o singură unitate de transport, se vor redacta cel puţin atâtea documente distincte sau atâtea copii ale documentului unic, câte încărcări se fac pe unităţile de transport.
Pentru substanţele periculoase care nu pot fi încărcate în comun în acelaşi vehicul sau container se vor redacta documente de transport distincte.
Atunci când anumite substanţe nu sunt supuse prescripţiilor ADR, dar care datorită naturii dinamice a substanţelor transportul poate face obiectul unui control în timpul parcursului, expeditorul poate înscrie pe documentul de transport o declaraţie, cum ar fi:
„Aceste substanţe nu aparţin clasei … „
14.2. Certificatul de încărcare a containerului
Dacă un transport de substanţe periculoase într-un container mare precede un parcurs maritim, trebuie furnizat un certificat de încărcare a containerului împreună cu documentul de transport.
Un document unic poate îndeplini funcţia documentului de transport şi al certificatului de încărcare pentru container. În caz contrar trebuie furnizate ambele documente.
Dacă un document unic trebuie să îndeplinească rolul acestor documente, va fi suficient să se insereze în documentul de transport o declaraţie ce indică faptul că containerul a fost încărcat conform reglementărilor aplicabile, precum şi identificarea persoanei responsabile cu certificatul de încărcare a containerului.
Atunci când coletele ce conţin substanţe periculoase sunt ambalate sau încărcate într-un container sau vehicul pentru transport maritim, persoanele responsabile cu încărcarea containerului sau vehiculului trebuie să furnizeze un "certificat de încărcare pentru container/vehicul" care să indice numărul sau numerele de identificare ale containerului sau vehiculului şi care să ateste faptul că operaţia a fost executată conform următoarelor condiţii:
1 Containerul sau vehiculul a fost curat şi uscat şi aparent capabil să fie încărcat cu mărfuri;
2 Coletele care necesită separarea conform dispoziţiilor de separare aplicabile, nu au fost ambalate împreună pe sau într-un container/vehicul (cu excepţia cazului în care autoritatea competentă şi-a dat acordul în conformitate cu 7.2.2.3 (din Codul IMDG));
3 Toate ambalajele au fost inspectate exterior pentru a observa toate defectele şi au fost încărcate numai coletele aflate în stare bună;
4 Butoaiele au fost fixate în poziţia verticală, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a autorizat o altă poziţie şi toate mărfurile au fost încărcate corect şi atunci când este necesar, au fost fixate corespunzător cu materiale de siguranţă adecvate, ţinând seama de modul de transport prevăzut;
5 În cazul mărfurilor periculoase transportate în vrac, încărcătura a fost repartizată în mod uniform în container sau vehicul.
Un document unic poate îndeplini funcţia documentului de transport prescris la 5.4.1 şi al certificatului de încărcare pentru container prevăzut mai sus; în caz contrar, trebuie furnizate ambele documente. Dacă un document unic trebuie să îndeplinească rolul acestor două documente, va fi suficient în acest scop să se insereze în documentul de transport o declaraţie care indică faptul că încărcarea containerului a fost efectuată conform reglementărilor de tip aplicabile, cu identificarea persoanei responsabile pentru certificatul de încărcare a containerului.
Certificatul de încărcare a containerului nu este cerut pentru cisternele mobile, containerele-cisternă sau CGEM.
14.3. Instrucţiuni scrise
În vederea prevenirii oricărui accident sau incident ce ar putea surveni în cursul transportului, trebuie remise conducătorului auto indicaţii scrise ce precizează informaţii privind marfa periculoasă transortată, precum şi măsurile pe care trebuie să le aplice şoferul în caz de accident sau incident. Aceste indicaţii sunt furnizate de către expeditor şi remise conducătorului auto cel mai târziu atunci când substanţele periculoase sunt încărcate pe vehicul.
Informaţiile asupra conţinutului acestor indicaţii trebuie comunicate transportatorului cel mai târziu atunci când este dat ordinul de transport spre a-i permite să ia măsurile necesare pentru a se asigura că personalul implicat cunoaşte indicaţiile şi le poate executa corect, iar că echipamentul necesar se găseşte la bordul vehiculului.
Aceste indicaţii se păstrează în cabina conducătorului auto într-o manieră care să permită identificarea lor cu uşurinţă.
În cazul încărcării în comun a mărfurilor ambalate incluzând substanţe periculoase aparţinând unor clase diferite ce prezintă aceleaşi pericole, informaţiile scrise se pot limita la o singură indicaţie pentru fiecare clasă sau substanţe periculoase de la bordul vehiculului, iar numele substanţelor şi nr.ONU aferente nu vor fi menţionate în indicaţii.
Instrucţiunile scrise se redactează conform următorului model:
ÎNCĂRCARE:
- denumirea oficială a substanţei, nr. ONU;
- clasa;
- descrierea substanţei (starea fizică, indicarea oricărei colorări, miros, etc).
NATURA PERICOLULUI:
- pericol principal;
- pericole suplimentare, pericole pentru mediul înconjurător;
- comportament în caz de incendiu sau încălzire;
- menţionarea faptului că substanţele reacţionează cu apa, dacă este cazul.
PROTECŢIA INDIVIDUALĂ:
- indicarea echipamentului de protecţie individuală destinat conducătorului auto.
MĂSURI DE ORDIN GENERAL CE TREBUIE LUATE DE CĂTRE CONDUCĂTORUL AUTO:
- oprirea motorului;
- interzicerea fumatului şi producerea de flacără descoperită;
- semnalizarea şi prevenirea celorlalţi participanţi la trafic, a trecătorilor;
- informarea publicului asupra riscului şi sfătuirea de a rămâne în partea de unde suflă vântul;
- anunţarea poliţiei şi a pompierilor cât mai curând posibil.
MĂSURI SUPLIMENTARE ŞI/SAU SPECIALE CE TREBUIE LUATE DE CĂTRE CONDUCĂTORUL AUTO:
- lista de echipamente necesare conducătorului auto pentru a executa măsurile suplimentare;
- toţi conducătorii auto trebuie instruiţi şi formaţi pentru a lua măsurile suplimentare în caz de scurgere sau deversare minoră, cu condiţia ca măsurile să poată fi luate fără risc;
- măsurile speciale recomandate de expeditor necesită o formare adecvată a conducătorului auto; vor fi date indicaţiile adecvate, precum şi lista materialului necesar aplicării de măsuri speciale;
INCENDIU:
Conducătorii auto sunt instruiţi să intervină în caz de incendiu limitat pe vehicul; ei nu trebuie să intervină în caz de incendiu limitat pe vehicul; ei nu trebuie să intervină în caz de incendiu ce implică încărcătura.
PRIM AJUTOR:
Instruirea conducătorului auto privind măsurile ce le va lua în caz de contact cu substanţa transportată.
INFORMAŢII SUPLIMENTARE
MODEL DE FIŞĂ DE SIGURANŢĂ
1. DENUMIREA ÎNCĂRCĂTURII – Materie periculoasă din punct de vedere al mediului, solidă, n.s.a. (deşeu: slam de rezervoare; ONU 3077, CLASA 9
2. PERICOLE:
Prin evaporare la încălzire prezintă risc de aprindere.
Păstraţi departe de sursele de foc!
În incendiu poate produce fumuri toxice.
Poate avea efect iritant asupra ochilor, sistemului respirator şi al pielii.
Toxic pentru organismele acvatice.
3. ECHIPAMENT DE PROTECŢIE PERSONALĂ RECOMANDAT
Mănuşi de protecţie din fibre naturale, ochelari de protecţie, salopetă/halat, încălţăminte de protecţie fără accesorii metalice, ochelari de protecţie chimică. Se recomandă existenţa unei sticle cu apă curată pentru clătit ochii.
4. MĂSURI URGENTE
ÎN CAZ DE AVARIE VOR FI ÎNŞTIINŢAŢI FĂRĂ ÎNTÂRZIERE
POMPIERII: telefon – 981
POLIŢIE: telefon – 955
Se va opri motorul.
Se îndepărtează sursele de aprindere (ex. focul deschis; se interzice fumatul).
Se vor lua măsuri pentru siguranţa căii de comunicaţie şi vor fi avertizaţi ceilalţi participanţi la circulaţie.
Se vor îndepărta pesoanele neautorizate şi se va semnala pericolul.
Se va pune echipamentul de protecţie înainte de a păşi în zona expusă pericolului.
Se va staţiona, de regulă, pe partea expusă vântului.
5. MĂSURI SUPLIMENTARE NECESARE
În cazul scurgerilor accidentale:
Remedierea deficienţelor de etanşare constatate (dacă este posibil).
Se vor folosi materiale absorbante, nisip şi alte materiale.
Îndepărtarea surselor de căldură şi de aprindere.
Dacă produsul a pătruns în apă sau reţeaua de canalizare, în sol sau a poluat mediul vor fi înştiinţaţi: Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă, poliţia, Agenţia de Mediu din zona unde s-a produs incidentul.
6. INFORMAŢII NECESARE ÎN CAZ DE INCENDIU
Se îndepărtează din zonă tot personalul; se izolează zona incendiată şi se interzice accesul persoanelor care nu fac parte din echipele de intervenţie şi de coordonare. Înainte de a stinge focul se închid sursele de scăpare/alimentare produs. Recipienţii aflaţi în această zonă vor fi stropiţi cu apă. Stingerea incendiului se va face de la distanţă sau dintr-un loc protejat. Când incendiul este stins, pentru curăţire se vor folosi unelte antiex care nu produc scântei.
Se vor folosi substanţe chimice uscate, dioxidul de carbon sau spuma. Folosirea apei poate fi ineficientă la stingerea incendiilor dar se va folosi apă pulverizată pentru a răci recipientele expuse la incendiu. Se va utiliza un procedeu de stingere prin înăbuşirea incendiului.
7. PRIM AJUTOR
În caz de inhalare: se va scoate victima la aer curat şi dacă este necesar se va face respiraţie artificială. După caz se va solicita asistenţă medicală.
În cazul contactului cu ochii: se vor spăla ochii cu multă apă timp de 15 min. inclusiv sub pleoape, după caz, se va solicita asistenţă medicală.
În cazul contactului cu pielea: se va îndepărta rapid îmbrăcămintea contaminată, se va spăla zona contaminată cu multă apă, cel puţin 15 minute. Dacă au fost expuse zone mari ale corpului sau iritaţia persistă, trebuie solicitat imediat ajutor medical.
8. INFORMAŢII SUPLIMENTARE:
În situaţii de poluări accidentale pe drumurile interioare se anunţă de urgenţă: Dispecer de producţie.
14.4. Certificat de agreare
În ADR întâlnim următoarele tipuri de vehicule destinate transportului de mărfuri periculoase astfel:
- vehicul EX/II sau vehicul EX/III, destinate transportului de substanţe sau obiecte explozive;
- vehicul FL, destinat transportului de lichide având un punct de aprindere care nu depăşeşte 60oC sau gaze inflamabile în containere cisternă, cisterne mobile sau CGEM cu o capacitate mai mare de 3m3 sau în cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate mai mare de 1m2 sau un vehicul-baterie cu o capacitate mai mare de 1m3 destinat transportului de gaze inflamabile;
- vehicul OX, destinat transportului de peroxid de hidrogen stabilizat sau în soluţie apoasă stabilizată, conţinând peste 60% peroxid de hidrogen;
- vehicul AT, altul decât EX/III, FL sau OX, destinat transportului de substanţe periculoase în cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate mai mare de 1m3, ori în containere-cisternă, cisterne mobile sau CGEM cu o capacitate individuală mai mare de 3m3 sau vehicule-baterie cu o capacitate totală mai mare de 1m3 altul decât un vehicul FL.
Vehiculele EX/II, EX/III, FL, OX şi AT trebuie supuse unei inspecţii tehnice anuale pentru a verifica dacă sunt corespunzătoare prescripţiilor aplicabile. Dacă aceste vehicule sunt remorci sau semiremorci cuplate în spatele unui vehicul tractor, respectivul vehicul tractor trebuie să facă obiectul unei inspecţii tehnice în aceleaşi scopuri.
Conformitatea vehiculelor EX/II, EX/III, FL, OX şi AT, trebuie atestată printr-un certificat de agreare eliberat de către autoritatea competentă.
Valabilitatea certificatului de agreare expiră cel târziu la un an după data inspecţiei tehnice a vehiculului.
Certificatul de agreare este conform următorului model:
Model de certificat de agreare pentru vehiculele care transportă anumite mărfuri periculoase
CERTIFICAT DE AGREARE PENTRU VEHICULELE CARE TRANSPORTĂ
ANUMITE SUBSTANŢE PERICULOASE
Acest certificat atestă faptul că vehiculul desemnat mai jos îndeplineşte condiţiile cerute de Acordul european referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR)
1. Certificat nr.: 2. Constructorul
vehiculului: 3. Nr. de
identificare al
vehiculului: 4. Nr. de
înmatriculare
(dacă este cazul):
5. Numele şi sediul transportatorului, utilizatorului sau proprietarului:
6. Descrierea vehiculului:1
7. Încadrarea(încadrările) vehiculului conform punctului 9.1.1.2 din ADR: 2
EX/II EX/III FL OX AT
8. Dispozitiv de frânare de încetinire:3
o Neaplicabil
o Eficacitatea conform punctului 9.2.3.1.2 din ADR este suficientă pentru o
masă totală a unităţii de transport de ____t 4
9. Descrierea cisternei (cisternelor) fixe/vehiculului-baterie (dacă este cazul) :
9.1 Constructorul cisternei
9.2 Numărul de omologare al cisternei/vehiculului-baterie
9.3 Numărul de serie de construcţie al cisternei/ Identificarea elementelor vehiculului-baterie
9.4 Anul construcţiei
9.5 Codul-cisternă conform punctelor 4.3.3.1 sau 4.3.4.1 din ADR
9.6 Dispoziţii speciale TC şi TE conform punctului 6.8.4 din ADR (dacă sunt aplicabile)6
10. Mărfuri periculoase autorizate pentru transport:
Vehiculul îndeplineşte condiţiile necesare pentru transportul de mărfuri periculoase atribuite încadrării (încadrărilor) vehiculelor indicată(e)la nr. 7.
10.1 În cazul vehiculelor
EX/II sau EX/III3 o mărfuri care aparţin clasei 1, inclusiv grupa de compatibilitate J
o mărfuri care aparţin clasei 1, cu excepţia grupei de compatibilitate J
10.2 În cazul unui vehicul-cisternă/vehicul-baterie 3
o pot fi transportate numai substanţele autorizate conform codului-cisternă şi tuturor dispoziţiilor speciale indicate la nr. 9 5
sau
o pot fi transportate numai substanţele următoarele (clasa, nr. ONU, şi dacă este necesar, grupa de ambalare şi denumirea oficială a substanţei transportate)
Pot fi transportate numai substanţele care nu sunt susceptibile de a reacţiona periculos cu materialele carcasei, îmbinărilor, echipamentelor şi învelişurilor de protecţie (dacă este aplicabil).
11. Observaţii:
12. Valabil până la : Ştampila emitentului:
Locul, data, semnătura
1 Conform definiţiilor autovehiculelor şi remorcilor din categoriile N şi O, aşa cum sunt definite în anexa 7 a Rezoluţiei de ansamblu privind Construcţia vehiculelor (R.E.3) sau în Directiva 97/27/CE.
2 Se va tăia menţiunea necorespunzătoare.
3 Se va bifa menţiunea valabilă.
4 Se va menţiona valoarea corespunzătoare. O valoare de 44 tone nu va limita "masa maximă admisibilă de înmatriculare / de exploatare" indicată în documentul (documentele) de înmatriculare.
5 Substanţe atribuite codului-cisternă indicat la nr. 9 sau la un alt cod-cisternă autorizat conform ierarhiei de la 4.3.3.1.2 sau 4.3.4.1.2, luându-se în considerare, dacă este cazul, dispoziţia sau dispoziţiile speciale.
6 Nu este necesar(ă) atunci când substanţele autorizate sunt precizate la nr. 10.2.
13. Extinderea valabilităţii Valabilitate extinsă
până la
Ştampila emitentului, locul, data, semnătura:
NOTA : Acest certificat trebuie restituit serviciului emitent atunci când vehiculul este retras din circulaţie, în cazul schimbării transportatorului, utilizatorului sau proprietarului indicaţi la rubrica nr. 5, la expirarea perioadei de valabilitate şi în cazul unei schimbări majore a caracteristicilor esenţiale ale vehiculului.
15. ECHIPAMENTUL DE BORD
O unitate de transport încărcată cu substanţe periculoase nu trebuie să includă mai mult de o remorcă (sau semiremorcă).
Instrucţiunile scrise trebuie păstrate în cabina conducătorului auto într-un mod care permite identificarea lor cu uşurinţă.
15.1. Mijloace de stingere a incendiilor
Orice unitate de transport pentru substanţe periculoase va fi prevăzută cu extinctoare portabile corespunzătoare, astfel:
a) orice unitate de transport trebuie prevăzută cu cel puţin un extinctor portabil cu o capacitate minimă de 2 kg de pudră, apt să combată un incendiu la motor sau în cabina unităţii de transport;
b) suplimentar pentru combaterea incendiului la marfă:
- pentru unităţile de transport cu o masă maximă admisibilă mai mare de 7,5 tone, unul sau mai multe extinctoare portabile cu o capacitate minimă totală de 12 kg de pudră, din care cel puţin unul trebuie să aibă o capacitate minimă de 6 kg;
- pentru unităţile de transport cu o masă maximă admisă mai mare de 3,5 tone până la 7,5 tone inclusiv, unul sau mai multe extinctoare portabile cu o capacitate minimă totală de 8 kg de pudră dintre care cel puţin unul trebuie să aibă o capacitate minimă de 6 kg;
- pentru unităţile de transport cu o masă maximă admisibilă mai mică sau egală cu 3,5 tone, unul sau mai multe extinctoare portabile cu o capacitate minimă totală de 4 kg de pudră.
Unităţile de transport la care cantitatea de substanţe periculoase nu depăşeşte valorile specifice excepţiilor parţiale (conform 1.1.3.6.), trebuie să fie echipate cu un extinctor cu o capacitate minimă de 2 kg de pudră, apt să combată un incendiu la motor sau în cabina unităţii de transport. Extinctoarele trebuie supuse periodic unei inspecţii în conformitate cu standardele naţionale, pentru a garanta siguranţa în funcţionare.
15.2. Echipamente diverse
Orice unitate de transport substanţe periculoase trebuie prevăzută cu:
a) echipament de securitate de uz general:
- cel puţin o cală, de dimensiuni adecvate pentru greutatea vehiculului şi diametrul roţilor;
- două semnale de avertizare autoportante (conuri sau triunghiuri reflectorizante sau lumini de semnalizare portocalii independente de instalaţia electrică a vehiculului);
- vestă fluorescentă adecvată pentru fiecare membru al echipajului vehiculului;
- o lanternă de buzunar pentru fiecare membru al echipajului vehiculului.
b) un dispozitiv de protecţie respiratorie pentru fiecare membru al echipajului, în cazul trasportului de gaze sau obiecte desemnate prin literele T (TO, TF, TC, TFC, TOC);
c) protecţie individuală şi echipamentul necesar pentru luarea măsurilor suplimentare şi speciale indicate în instrucţiunile scrise.
16. SUPRAVEGHEREA VEHICULELOR
Vehiculele care transportă mărfuri periculoase peste anumite limite prescrise trebuie să facă în permanenţă obiectul unei suprevegheri apte să împiedice orice acţiune răuvoitoare şi să se alerteze autorităţile competente în cazul pierderii sau în caz de incendiu.
Vehiculele vor putea staţiona fără supraveghere într-un depou sau alt spaţiu care oferă toate garanţiile de siguranţă.
Dacă nu există posibilităţi de staţionare fără supraveghere, vehiculul poate fi parcat într-un loc retras ce corespunde următoarelor condiţii:
a) un parc de staţionare supravegheat de o persoană care a fost informată asupra naturii încărcăturii şi a locului în care se află conducătorul auto
sau
b) un parc de staţionare unde vehiculul nu va risca să fie accidentat de alte vehicule
sau
c) un spaţiu liber, adecvat, situat departe de drumurile publice importante şi zonele locuite şi care nu serveşte drept loc de trecere sau de reuniune pentru public.
Parcurile de staţionare autorizate de la punctul b) nu vor fi utilizate decât în lipsa celor vizate la punctul a), iar cele de la punctul c) nu vor fi utilizate decât în lipsa celor vizate la punctele a) şi b).
17. OBLIGAŢIILE ECHIPAJULUI VEHICULULUI
Toate persoanele ale căror funcţii au legătură cu transportul rutier de substanţe periculoase trebuie să fie instruiţi asupra dispoziţiilor ce reglementează transportul acestor substanţe, astfel:
- în afara personalului de bord, este interzis transportul de pasageri;
- echipajul vehiculului trebuie să cunoască utilizarea aparatelor de stingere a incendiilor;
- se interzice deschiderea coletelor care conţin substanţe periculoase;
- se interzice pătrunderea într-un vehicul cu aparate de iluminare cu flacără;
- se interzice fumatul în apropierea vehiculelor şi în vehicule;
- motorul trebuie oprit în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, cu excepţia cazurilor în care utilizarea motorului este necesară pentru funcţionarea pompelor sau a mecanismelor care asigură încărcarea sau descărcarea vehiculului;
- în timpul staţionării unităţile de transport vor avea acţionată frâna de mână.
Suplimentar pentru transportul de mărfuri şi obiecte explozive (clasa 1):
- încărcarea şi descărcarea într-un loc public, în zone construite se va face după avertizarea autorităţilor competente şi obţinerea permisului de efectuare a operaţiunilor;
- menţinerea unei distanţe de cel puţin 50m între două autovehicule în staţionare sau la deplasare în convoi;
- supravegherea vehiculelor se va efectua atunci când masa totală de substanţă explozivă este mai mare de 50 kg.
Suplimentar pentru transportul de substanţe lichide sau gaze inflamabile:
- lămpile portabile se vor înlocui cu aparate de iluminat concepute şi construite astfel încât să nu poată aprinde vaporii sau gazele inflamabile;
- se interzice funcţionarea aparatelor de încălzit cu combustie în vehiculele de tip FL;
- înainte de încărcarea sau golirea cisternelor se va realiza o bună conexiune electrică între şasiul vehiculului şi pământ, iar viteza de încărcare va fi limitată.
Suplimentar pentru transportul de substanţe infecţioase:
- unităţile de transport trebuie să fie echipate cu un extinctor portabil cu o capacitate minimă de 2 kg de pudră, apt să combată un incendiu la motor sau în cabina unităţii de transport;
- nu sunt restricţii referitor la aparatele portabile de iluminare.
Suplimentar pentru transportul la temperatură controlată:
- inspectarea minuţioasă a unităţii de transport înainte de încărcare;
- întocmirea unei liste a furnizorilor de substanţe refrigerante disponibile pe parcursul drumului;
- proceduri de urmat în cazul defectării sistemului de reglare a temperaturii;
- supravegherea regulată a temperaturii de lucru;
- disponibilitatea unui sistem de refrigerare de urgenţă sau a pieselor de schimb.
Temperatura aerului în interiorul compartimentului de încărcare trebuie măsurată prin intermediul a doi senzori independenţi.
Temperatura trebuie controlată la intervale de la patru la şase ore şi consumată.
18. CONDIŢII REFERITOARE LA ECHIPAMENTELE DE TRANSPORT
Vehiculele care transportă substanţe periculoase trebuie să corespundă din punct de vedere constructiv şi sunt supuse inspecţiei tehnice anual.
O unitate de transport încărcată cu substanţe periculoase nu trebuie să includă mai mult de o remorcă.
Vehiculele de bază ale vehiculelor EX/II, EX/III, TL, OX şi AT trebuie să satisfacă prescripţiile de mai jos.
18.1. Echipament electric
Circuite electrice:
- se calculează cu marje mari pentru a se evita supraîncălzirea;
- sunt protejate prin elemente fuzibile sau disjunctoare automate;
- circuitele neprotejate să fie cât mai scurte posibil.
Întrerupător baterie:
- trebuie montat cât mai aproape posibil de baterie;
- închiderea şi deschiderea întrerupătorului se va comanda din cabina conducătorului auto;
Baterii:
- bornele trebuie izolate electric;
- dacă sunt în alt loc decât sub capota motorului, bateriile trebuie fixate într-o cutie ventilată.
Circuite alimentate în permanenţă:
- trebuie să aibă caracteristicile adecvate pentru utilizarea în zone periculoase;
- trebuie să satisfacă prescripţiile zonei 1, pentru echipamentul electric în general;
- trebuie să satisfacă prescripţiile aplicabile zonei 2, pentru echipamentul electric situat în cabina conducătorului auto;
- trebuie să corespundă prescripţiilor aplicabile grupei de explozie IIC, clasa de temperatură T6.
Conductori electrici:
- cei care se află în spatele cabinei conducătorului auto se vor proteja împotriva şocurilor, abraziunii şi frecării.
Iluminare:
- nu se utilizează becuri cu dulie filetată.
Conexiuni electrice:
- să împiedice orice debranşare accidentală.
18.2. Echipament de frânare
- sistem de frânare antiblocare la vehiculele cu o masă maximă autorizată mai mare de 16 tone; remorcile trebuie să fie echipate cu un sistem de frânare antiblocare de categoria A; autovehiculele trebuie echipate cu un sistem de frânare antiblocare categoria 1;
- sistem de frânare de încetinire la vehiculele cu o masă maximă autorizată mai mare de 16 tone sau autorizată să tracteze remorci cu o masă maximă mai mare de 10 tone;
- sistemele de frânare de încetinire trebuie să fie de tip IIA;
- remorcile sunt prevăzute cu sistem de frânare eficient acţionat prin comanda frânei de serviciu a vehiculului tractor şi care să oprească automat remorca în cazul ruperii dispozitivului de cuplare.
18.3. Prevenirea riscurilor de incendiu
Cabină:
- se folosesc doar materiale greu inflamabile, care nu au o viteză de combustie mai mare de 100 mm/min;
- dacă nu s-au folosit materiale greu inflamabile, în spatele cabinei se vor plasa un scut metalic cu lăţimea egală cu cea a cisternei, geamurile din spatele cabinei trebuie să fie închise ermetic şi realizate din sticlă securizată rezistentă la foc; între cisternă şi cabină sau scut, trebuie să existe un spaţiu liber de cel puţin 15 cm;
Rezervoarele de carburant:
- în caz de scurgeri, carburantul nu trebuie să vină în contact cu părţile încălzite ale vehiculului;
- rezervoarele de benzină trebuie echipate cu un dispozitiv antiflacără eficient sau cu un dispozitiv care permite menţinerea acestui orificiu închis ermetic;
Motor:
- echipate şi realizate astfel încât să se evite orice pericol pentru încărcătură;
- pentru vehiculele EX/II, EX/III, motorul trebuie să fie un motor cu aprindere prin comprimare;
Sistem de evacuare:
- trebuie îndreptat sau protejat astfel încât să se evite orice pericol pentru încărcătură;
- trebuie să se găsească la o distanţă de cel puţin 100 mm sau protejate printr-un ecran termic faţă de rezervorul de carburant;
Frâna de încetinire:
- trebuie prevăzută cu o izolaţie termică între sistem şi cisternă sau încărcătură pentru evitarea încălzirii şi protecţie împotriva scurgerilor;
Dispozitive de încălzire cu combustie:
- amplasate şi protejate astfel încât să prevină orice risc de încălzire sau de inflamare a încărcăturii;
- trebuie pusă în funcţiune manual;
- combustibilii gazoşi sunt interzişi;
- alimentarea cu aer a combustiei trebuie să fie întreruptă prin măsuri adecvate după un ciclu de funcţionare reziduală de maximum 40 de secunde;
Dispozitive de limitare a vitezei:
- autovehiculele cu o masă mai mare de 3,5 tone trebuie echipate cu un dispozitiv de limitare a vitezei la 90 km/h.
Prescripţii suplimentare pentru vehicule EX/II sau EX/III
Vehiculele trebuie concepute, construite şi echipate astfel încât substanţele şi obiectele explozive să fie protejate de riscuri exterioare şi de intemperii. Ele trebuie să fie închise sau acoperite cu o prelată.
Suprafaţa de încărcare, inclusiv peretele faţă, nu trebuie să prezinte interstiţii.
Caroseria trebuie construită din materiale rezistente la căldură şi la flacără, cu o grosime minimă de 10 mm.
Motorul vehiculului trebuie să fie plasat în faţa peretelui faţă al compartimentului pentru încărcătură. El poate fi totuşi plasat sub compartimentul de încărcare, cu condiţia ca instalarea să fie astfel realizată încât căldura emisă să nu prezinte niciun risc pentru încărcătură prin creşterea temperaturii pe suprafaţa interioară a compartimentului pentru încărcătură peste 800C.
Sistemul de evacuare trebuie construit şi amplasat astfel încât să nu existe nicio încălzire în exces. O creştere a temperaturii peste 80 oC la suprafaţa interiorului compartimentului pentru încărcătură, poate constitui un risc pentru încărcătură.
Tensiunea nominală a circuitului electric nu trebuie să fie mai mare de 24V.
Instalaţia electrică situată în compartimentul de încărcare trebuie protejată împotriva prafului.
Prescripţii suplimentare pentru vehiculele destinate transportului de substanţe cu reglarea temperaturii
Vehiculele izoterme, refrigerente sau frigorifice, destinate transportului de substanţe stabilizate prin reglarea temperaturii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- temperatura de reglare nu trebuie să fie depăşită;
- vaporii substanţelor sau ai agentului frigorific nu trebuie să pătrundă în cabina conducătorului auto;
- monitorizarea în orice moment, din cabina conducătorului auto, a temperaturii în spaţiul rezervat încărcăturii;
- agentul frigorific nu trebuie să fie inflamabil;
- metodele de producere a frigului vehiculelor frigorifice trebuie să poată funcţiona independent de motorul de propulsie al vehiculului.
Prescripţii suplimentare referitoare la vehiculele-cisternă
Cisternele metalice sau din material plastic ranforsat cu fibre, vehiculele-cisternă FL şi elementele vehiculelor-baterie FL trebuie legate la şasiul vehiculului prin intermediul cel puţin a unei bune conexiuni electrice.
Lăţimea totală a suprafeţei de sprijin pe sol trebuie să fie cel puţin egală cu 90% din înălţimea centrului de gravitaţie al vehiculuilui-cisternă încărcat.
Partea din spate a vehiculului trebuie prevăzută, pe toată lăţimea cisternei, cu o bază de protecţie suficient de rezistentă la impactul din spate. Între peretele din spate al cisternei şi partea din spate a barei de protecţie trebuie să existe un spaţiu de cel puţin 100 mm.
Echipamentul electric al vehiculelor FL, situat în zonele în care există sau poate exista o atmosferă explozivă trebuie să posede caracteristici adecvate pentru utilizarea în zone periculoase.
Zonele în care poate exista o atmosferă explozivă sunt:
ZONA 0: interiorul compartimentelor cisternei, accesoriile de încărcare şi de golire şi tubulatura de recuperare a vaporilor.
ZONA 1: interiorul casetelor de protecţie pentru echipamentul utilizat la încărcare şi golire şi zona situată la mai puţin de 0,5 m de dispozitivele de aerisire şi supapele de decompresiune.
ZONA 2: cabina conducătorului auto.
II. MĂSURI GENERALE DE PREVENIRE ŞI SECURITATE
1. MĂSURI GENERALE DE SIGURANŢĂ
Persoanele ce intervin în transportul mărfurilor periculoase trebuie să ia măsuri adecvate, funcţie de natura mărfii periculoase transportate, pentru a evita producerea de daune sau prejudicii sau de reducere la minimum a efectelor acestora.
Atunci când siguranţa rutieră riscă să fie pusă în pericol, persoanele implicate trebuie să avizeze imediat forţele de intervenţie şi de siguranţă şi să pună la dispoziţia acestora informaţiile necesare pentru acţiunea lor.
Dacă din cauza deteriorării ambalajului sau din alte cauze, marfa ori produsul periculos se împrăştie pe drum, conducătorul auto este obligat să oprească imediat, să ia măsuri de avertizare a celorlalţi participanţi la trafic şi a persoanelor din jur, să semnalizeze pericolul cu mijloacele pe care le are la îndemână şi să anunţe administratorul drumului sau cea mai apropiată unitate de poliţie.
Autovehiculele care transportă mărfuri sau produse periculoase trebuie să aibă montate semnale speciale de avertizare cu lumină galbenă, iar conducătorii acestora trebuie să le menţină în funcţiune pe toată perioada deplasării pe drumul public.
Viteza maximă admisă pentru vehiculele care transportă mărfuri periculoase este de 40 km/h în localităţi, iar în afară 70 km/h.
2. CUNOAŞTEREA PRINCIPALELOR CAUZE ALE ACCIDENTELOR
Se interzice conducătorului de autovehicule care transportă mărfuri sau produse periculoase:
- să provoace şocuri autovehiculului în mers;
- să fumeze în timpul mersului ori să aprindă foc la oprire sau staţionare, la o distanţă mai mică de 50m de autovehicul;
- să lase autovehiculul şi încărcătura fără supravegherea sa, a însoţitorului ori a unei alte persoane calificate;
- să remorcheze un vehicul rămas în pană;
- să urmeze alte trasee sau să staţioneze în alte locuri decât cele stabilite, precum şi pe partea carosabilă a drumului pe timp de noapte;
- să transporte alte încărcături care, prin natura lor, ar putea determina o sporire a pericolului;
- să permită prezenţa în autovehicul a altor persoane, cu excepţia celuilalt conducător, a însoţitorilor sau a celor care încarcă ori descarcă mărfurile sau produsele transportate;
- să intre pe sectoarele de drum pe care îi este interzis accesul;
- să păstreze în autovehicul reserve de combustibil în ambalaje care nu sunt special confecţionate în acest scop.
3. DECLARAREA EVENIMENTELOR CE IMPLICĂ MĂRFURI PERICULOASE
Dacă un accident sau incident grav are loc în timpul încărcării, transportului sau descărcării de mărfuri periculoase va trebui întocmit un raport ce va fi trimis autorităţilor competente.
Un eveniment implică întocmirea unui raport dacă unul sau mai multe din criteriile de mai jos sunt îndeplinite:
1. eveniment ce are drept cauză o vătămare corporală urmat de decesul sau rănire şi când rănirea:
- necesită un tratament medical intens;
- necesită spitalizare de cel puţin o zi;
- antrenează o incapacitate de muncă pe o perioadă de cel puţin trei zile consecutive.
2. există o pierdere de produs, astfel:
- din categoriile de transport 0 sau 1, în cantităţi egale sau mai mari de 50 kg sau 50 litri;
- din categoriile de transport 2, în cantităţi egale sau mai mari de 333 kg sau 333 litri;
- din categoriile de transport 3 sau 4, în cantităţi egale sau mai mari de 1000 kg sau 1000 litri.
Dacă sunt implicate mărfuri din clasa 6.2, obligaţia prezentării unui raport se aplică indiferent de cantităţi.
În cazul substanţelor din clasa 7, criteriile de pierdere de produs sunt următoarele:
- orice scăpare de substanţe radioactive în exteriorul coletelor;
- expunere care conduce la o depăşire a limitelor fixate;
- atunci când există un motiv de a crede că a avut loc o degradare importantă a oricărei funcţii asigurate de un colet privind siguranţa (reţinere, protecţie, protecţie termică sau criticitate).
Model de raport privind evenimentele survenite în timpul transportului de mărfuri periculoase
Transportator / Operator al infrastructurii de cale ferată:
…………………………………………………………………………….
Adresa:
…………………………………………………………………………….
Numele persoanei de contact: …………… Tel: …………. Fax: ………..
1. Mod
□ Feroviar
Numărul vagonului (facultativ) □ Rutier
Numărul de înmatriculare al vehiculului (facultativ)
2. Data şi locul evenimentului
Anul: …………… Luna: ……………. Ziua: ………………. Ora: …………..
Feroviar
□ Gara
□ Gara de triaj/de formare a trenului
□ Locul de încărcare/descărcare/transbordare
Localitatea / Ţara: …………………
sau
□ Linie deschisă
Descrierea liniei: ……………….
Kilometri: ………………………. Rutier
□ Zonă locuită
□ Locul de încărcare/descărcare/transbordare
□ Drum deschis
Localitatea / Ţara: …………………
3. Topografia
□ Pantă/înclinare
□ Tunel
□ Pod/pasaj inferior de nivel
□ Intersecţie
4. Condiţii meteorologice deosebite
□ Ploaie
□ Ninsoare
□ Gheaţă
□ Ceaţă
□ Furtună
□ Vijelie
Temperatură: …………………..°C
5. Descrierea evenimentului
□ Deraiere/ieşire în afara drumului
□ Coliziune
□ Răsturnare/rostogolire
□ Incendiu
□ Explozie
□ Pierderi
□ Defecţiune tehnică
Alte detalii ale evenimentului:
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
(Autoritatea competentă va înlătura această pagină de copertă înaintea transmiterii raportului)
Dacă este necesar, autoritatea competentă poate cere informaţii suplimentare.
6. Mărfuri periculoase implicate
Nr. ONU1) Clasa Grupa de ambalare Cantitatea estimată de produs pierdută (kg sau l)2) Mijlocul de reţinere3) Materialul mijlocului de reţinere Tip de defect al mijlocului de reţinere4)
1) Se va indica de asemenea denumirea tehnică în cazul mărfurilor periculoase atribuite unei rubrici colective la care se aplică dispoziţia specială 274. 2) pentru clasa 7, se vor indica valorile conform criteriilor enunţate la 1.8.5.3.
3) Se va indica numărul corespunzător
1 Ambalaj
2 RMV
3 Ambalaj mare
4 Container mic
5 Vagon
6 Vehicul
7 Vagon-cisternă
8 Vehicul-cisternă
9 Vagon-baterie
10 Vehicul-baterie
11 Vagon cu cisterne demontabile
12 Cisternă demontabilă
13 Container mare
14 Container-cisternă
15 CGEM
16 Cisternă mobilă 4) Se va indica numărul corespunzător
1 Pierderi
2 Incendiu
3 Explozie
4 Defect de structură
7. Cauza evenimentului (dacă este cunoscută cu claritate)
□ Defect tehnic
□ Protejarea deficitară a încărcăturii
□ Cauze operaţionale (exploatare feroviară)
□ Altele:
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
8. Consecinţele evenimentului
Vătămare corporală cauzată de mărfurile periculoase implicate:
□ Morţi (număr: ………………..)
□ Răniţi (număr: ……………… )
Pierdere de produs:
□ Da
□ Nu
□ Risc iminent de pierdere de produs
Deteriorări ale echipamentelor sau a mediului:
□ Suma estimată a deteriorării £ 50 000 Euro
□ Suma estimată a deteriorării > 50 000 Euro
Intervenţia autorităţilor:
□ Da □ Evacuarea de persoane timp de cel puţin trei ore din cauza prezenţei mărfurilor periculoase
□ Închiderea căilor de circulaţie publice timp de cel puţin trei ore din cauza prezenţei mărfurilor periculoase
□ Nu
4. RESTRICŢII DE TRANSPORT
Transportul rutier al mărfurilor periculoase poate fi supus unor restricţii suplimentare de transport cum ar fi:
- restricţii de siguranţă suplimentare privind vehiculele care utilizează anumite structuri cum ar fi podurile, tunelurile, feriboturile, trenurile sau vehiculele care intră sau ies din porturi sau alte terminale de transport specializat;
- restricţii privind evitarea zonelor comerciale rezidenţiale sau sensibile din punct de vedere ecologic;
- restricţii privind circulaţia şi staţionarea vehiculelor în cazul unor condiţii atmosferice extreme, cutremur de pământ, accidente, manifestări sindicale;
- restricţii privind circulaţia în anumite zile ale săptămânii.
Restricţii privind tunelurile
În momentul în care se aplică restricţii la trecerea vehiculelor care transportă mărfuri periculoase prin tuneluri, este necesară clasificarea tunelului rutier.
În tuneluri există trei pericole majore care pot cauza victime şi poate produce daune grave structurii tunelului:
- explozii;
- eliberare de gaz toxic sau lichid toxic volatil;
- incendii.
Categoriile de tuneluri sunt următoarele:
Categoria A de tuneluri:
Nicio restricţie pentru transportul de mărfuri periculoase;
Categoria B de tuneluri:
Restricţii pentru mărfurile periculoase care pot provoca explozii majore;
Următoarele mărfuri periculoase sunt considerate a îndeplini acest criteriu1:
Clasa 1: Grupurile de compatibilitate A şi L;
Clasa 3: Codul de clasificare D (nr. UN 1204, 2059, 3064, 3343, 3357 şi 3379);
Clasa 4.1: Codurile de clasificare D şi DT; şi
Substanţe autoreactive, tip B (nr. UN 3221, 3222, 3231 şi 3232)
Clasa 5.2: Peroxizi organici, tip B (nr. UN 3101, 3102, 3111 şi 3112)
Când masa totală netă explozivă per unitate de transport depăşeşte 1000 kg:
Clasa 1: Diviziunile 1.1, 1.2 şi 1.5 (cu excepţia grupurilor de compatibilitate A şi L).
Când sunt transportate în rezervoare:
Clasa 2: Codurile de clasificare F, TF şi TFC;
Clasa 4.2: Grupul de ambalare I;
Clasa 4.3: Grupul de ambalare I;
1 Evaluarea este efectuată pe baza proprietăţilor intrinsece ale mărfurilor, tipului de marfă şi cantităţii transportate.
Categoria C de tuneluri:
Restricţii pentru mărfurile periculoase care pot provoca o explozie foarte mare, o explozie mare sau o degajare extinsă de substanţe toxice;
Următoarele mărfuri periculoase sunt considerate a îndeplini acest criteriu 1:
- mărfurile periculoase restricţionate în tunelurile din categoria B, şi
- următoarele mărfuri periculoase:
Clasa 1: Diviziunile 1.1, 1.2 şi 1.5 (cu excepţia grupurilor de compatibilitate A şi L) şi
Clasa 7: Diviziunea 1.3 (grupurile de compatibilitate H şi J)
nr. UN 2977 şi 2978.
Când masa totală netă explozivă per unitate de transport depăşeşte 5000 kg:
Clasa 1: Diviziunea 1.3 (grupurile de compatibilitate C şi G)
Când sunt transportate în rezervoare:
Clasa 2: Codurile de clasificare T, TC, TO şi TOC;
Clasa 3: Grupul de ambalare I pentru codurile de clasificare FC, FT1, FT2 şi FTC;
Clasa 6.1: Grupul de ambalare I pentru codurile de clasificare TF1 şi TFC; şi
Intrări toxice prin inhalare (nr. UN 3381 până la 3390)
Clasa 8: Grupul de ambalare I pentru codul de clasificare CTI.
Categoria D de tuneluri:
Restricţia pentru mărfurile periculoase care pot provoca o explozie foarte mare, o explozie mare, o degajare extinsă de substanţe toxice sau un incendiu de proporţii;
Următoarele mărfuri periculoase sunt considerate a îndeplini acest criteriu 1:
- mărfurile periculoase restricţionate în tunelurile din categoria C, şi
- următoarele mărfuri periculoase:
Clasa 1: Diviziunea 1.3 (grupurile de compatibilitate C şi G);
Clasa 2: Codurile de clasificare F, FC, T, TF, TC, TO, TFC şi TOC;
Clasa 4.1 Substanţe autoreactive, tipurile C, D, E şi F; şi nr. UN 2965, 3241, 3242 şi 3251)
Clasa 5.2: Peroxizi organici, tipurile C, D, E şi F;
Clasa 6.1: Grupul de ambalare I pentru codurile de clasificare TF1 şi TFC; Intrări toxice prin inhalare (nr. UN 3381 până la 3390);
Clasa 8: Grupul de ambalare I pentru codul de clasificare CTI;
Clasa 9: Codurile de clasificare M9 şi M10.
Când sunt transportate în rezervoare:
Clasa 3: Grupul de ambalare I şi II; şi
Codul de clasificare F2;
Clasa 4.2: Grupul de ambalare II;
Clasa 4.3: Grupul de ambalare II;
Clasa 6.1: Grupul de ambalare I pentru codurile de clasificare TF2 şi TW1;
Grupul de ambalare II pentru codurile de clasificare TF1, TF2, TFC şi TW1;
Clasa 8: Grupul de ambalare I pentru codul de clasificare CF1, CFT şi CW1;
Clasa 9: Codurile de clasificare M2 şi M3.
Categoria E de tuneluri:
Restricţie pentru toate mărfurile periculoase, altele decât numerele UN 2919, 3291, 3331, 3359 şi 3373.
NOTĂ: Pentru mărfurile periculoase clasificate la numerele UN 2919 şi 3331, restricţiile privind trecerea prin tuneluri pot face, totuşi, parte din acordul special aprobat de autoritatea (autorităţile) competentă(e) în baza punctului 1.7.4.2.
Prevederi privind semnele rutiere şi notificarea restricţiilor
Părţile Contractante vor indica interdicţiile pentru tuneluri şi rutele alternative prin intermediul unor semne şi semnale.
În acest scop, acestea pot utiliza semnele C, 3h şi D, 10a, 10b şi 10c şi semnalele conform Convenţiei de la Viena privind Semnele şi Semnalele Rutiere (Viena, 1968) şi Acordului European ce suplimentează Convenţia privind Semnele şi Semnalele Rutiere (Geneva, 1971), aşa cum sunt interpretate prin Rezoluţia privind Semnele şi Semnalele Rutiere (R.E.2) a Comitetului UNECE de Transport Intern, Principala Comisie de Lucru privind Transportul Rutier, modificată.
Pentru a facilita înţelegerea internaţională a semnelor, sistemul de semne şi semnale stabilit în cadrul Convenţiei de la Viena se bazează pe utilizarea de forme şi culori caracteristice fiecărei clase de semne şi, ori de câte ori este posibil, utilizarea de simboluri grafice în favoarea inscripţiilor. Când Părţile Contractante consideră necesar să modifice semnele şi simboluri stabilite, modificările efectuate nu vor afecta caracteristicile lor esenţiale. Acolo unde Părţile Contractante nu aplică Convenţia de la Viena, semnele şi simbolurile stabilite pot fi modificate, cu condiţia ca modificările efectuate să nu afecteze intenţia lor iniţială.
Semnele şi semnalele de trafic al căror scop este să interzică accesul vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase în tunelurile rutiere vor fi afişate în locul în care este posibilă alegerea de rute alternative.
Când accesul în tuneluri este restricţionat sau sunt indicate rute alternative, semnele vor fi afişate cu panouri suplimentare după cum urmează:
Niciun semn: nici o restricţie
Semnele cu panou suplimentar indicând litera B: se aplică vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase ce nu sunt permise în tunelurile din categoria B;
Semnele cu panou suplimentar indicând litera C: se aplică vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase ce nu sunt permise în tunelurile din categoria C;
Semnele cu panou suplimentar indicând litera D: se aplică vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase ce nu sunt permise în tunelurile din categoria D;
Semnele cu panou suplimentar indicând litera E: se aplică vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase ce nu sunt permise în tunelurile din categoria E;
Restricţiile privind tunelurile nu se aplică când mărfurile periculoase sunt transportate în conformitate cu 1.1.3.
Restricţiile vor fi publicate oficial şi făcute disponibile public.
Când Părţile Contractante aplică măsuri operaţionale specifice cu scopul de a reduce riscurile şi în legătură cu unele sau toate vehiculele ce utilizează tunelurile, precum declaraţia înainte de intrare şi trecere în convoaie escortate de vehicule de însoţire, astfel de măsuri operaţionale vor fi publicate oficial şi făcute disponibile public.
Reglementarea trecerii prin tuneluri a vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase
Categoria de tunel va fi indicată prin intermediul semnelor rutiere:
Semn şi semnal Categorie tunel
Niciun semn Tunel de categoria A
Semn cu un panou adiţional indicând litera B Tunel de categoria B
Semn cu un panou adiţional indicând litera C Tunel de categoria C
Semn cu un panou adiţional indicând litera D Tunel de categoria D
Semn cu un panou adiţional indicând litera E Tunel de categoria E
Restricţiile prin tuneluri se fac conform codului de restricţie indicat în coloana (15) a tabelului A.
Restricţiile privind trecerea unităţii de transport prin tuneluri sunt următoarele:
Cod de restricţie pentru tuneluri pentru întreaga încărcătură
Restricţia
B Trecerea interzisă prin tuneluri din categoriile B, C, D şi E
B1000C Trecerea interzisă prin tuneluri din categoria B atunci când masa totală netă de explozibil per unitate de transport depăşeşte 1000 kg;
Trecerea interzisă prin tuneluri din categoriile C, D şi E
B1D Trecerea interzisă prin tuneluri din categoriile B şi C atunci când sunt transportate în rezervoare;
Trecerea interzisă prin tuneluri din categoriile D şi E
B1E Trecerea interzisă prin tuneluri din categoriile B, C şi D atunci când sunt transportate în rezervoare;
Trecerea interzisă prin tuneluri din categoria E
C Trecerea interzisă prin tuneluri din categoriile C, D şi E
C5000D Trecerea interzisă prin tuneluri din categoria C atunci când masa totală netă de explozibil per unitate de transport depăşeşte 5000 kg;
Trecerea interzisă prin tuneluri din categoriile D şi E
C1D Trecerea interzisă prin tuneluri din categoria C atunci când sunt transportate în rezervoare;
Trecerea interzisă prin tuneluri din categoriile D şi E
C1E Trecerea interzisă prin tuneluri din categoriile C şi D atunci când sunt transportate în rezervoare;
Trecerea interzisă prin tuneluri din categoria E
D Trecerea interzisă prin tuneluri din categoriile D şi E
D1E Trecerea interzisă prin tuneluri din categoria D atunci când sunt transportate în vrac sau în rezervoare;
Trecerea interzisă prin tuneluri din categoria E
E Trecerea interzisă prin tuneluri din categoria E
- Trecerea permisă prin toate tunelurile (pentru numerele UN 2919 şi 3331, vezi de asemenea 8.6.3.1)
5. DISPOZIŢII PRIVIND SECURITATEA
Toate persoanele implicate în transportul mărfurilor periculoase vor ţine cont de măsurile sau precauţiile ce trebuie luate pentru a minimiza furtul sau utilizarea greşită a mărfurilor periculoase care pot pune în pericol persoane, bunuri sau mediul înconjurător.
Incinta terminalelor de depozitare temporară, locurile de depozitare, garajele pentru vehicule, locurile de ancorare şi gările de triaj, zonele utilizate pentru depozitarea temporară în timpul transportului de mărfuri periculoase trebuie să fie securizate corect, bine iluminate şi, pe cât posibil, atunci când este necesar neaccesibile publicului.
Anumite mărfuri periculoase pot fi folosite în scopuri teroriste cu efecte grave cum ar fi pierderi de vieţi omeneşti sau distrugeri masive.
Din această categorie fac parte mărfurile periculoase de mare risc şi ele sunt prezentate în tabelul de mai jos (dacă sunt transportate în cantităţi mai mari decât cele indicate în acesta):
Clasa Diviziunea Substanţe sau obiecte Cantitate
Cisterne (l) Vrac (kg) Colete (kg)
1 1.1 Explozivi a a 0
1.2 Explozivi a a 0
1.3 Explozivi din grupa de compatibilitate C a a 0
1.5 Explozivi 0 a 0
2 Gaze inflamabile (coduri de clasificare care cuprind numai litera F) 3000 a b
Gaze toxice (coduri de clasificare care cuprind literele T, TF, TC, TO, TFC sau TOC) exclusiv aerosolii 0 a b
3 Lichide inflamabile din grupele de ambalare I şi II 3000 a b
Explozivi desensibilizaţi a a 0
4.1 Explozivi desensibilizaţi a a 0
4.2 Substanţe din grupa de ambalare I 3000 a b
4.3 Substanţe din grupa de ambalare I 3000 a b
5.1 Lichide comburante din grupa de ambalare I 3000 a b
Percloraţi, azotat de amoniu şi îngrăşăminte cu azotat de amoniu 3000 3000 b
6.1 Substanţa toxice din grupa de ambalare I 0 a 0
6.2 Substanţe infecţioase din categoria A (Nr. ONU 2814 şi 2900) a 0 0
7 Substanţe radioactive 3000 A1 (sub formă specială) sau A2, după cum este aplicabil, în ambalaje de tip B(U), B(M) sau C
8 Substanţe corosive din grapa de ambalare I 3000 a b
a Fără obiect.
b Dispoziţiile de la 1.10.3 nu sunt aplicabile, oricare ar fi cantitatea.
Transportatorii, expeditorii şi alţi factori care intervin în transportul de mărfuri periculoase de mare risc trebuie să întocmească şi să aplice efectiv planuri de securitate.
Orice plan de securitate trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:
a) atribuirea specifică a responsabilităţilor privind securitatea unor persoane care prezintă competenţele şi calificările necesare şi au autoritatea cerută;
b) înregistrarea mărfurilor periculoase sau a tipurilor de mărfuri periculoase de interes;
c) evaluarea operaţiunilor curente şi a riscurilor pentru securitate care rezultă din acestea, incluzând opririle necesare datorită condiţiilor de transport, păstrarea mărfurilor periculoase în vehicule, cisterne sau containere înaintea, în timpul sau după efectuarea traseului şi depozitarea temporară intermediară a mărfurilor periculoase în cazul schimbării modului sau mijlocului de transport (transbordare), dacă este cazul;
d) enunţarea clară a măsurilor care trebuie luate pentru reducerea riscurilor privind securitatea, ţinând seama de responsabilităţile şi funcţiile participantului, incluzând:
- formarea;
- politicile de securitate (de exemplu, măsurile în caz de mare pericol, verificări în cazul recrutării de noi angajaţi sau schimbării unor posturi etc);
- practici de operare (de exemplu, alegerea şi utilizarea unor trasee cunoscute, accesul mărfurilor periculoase la depozitarea intermediară temporară (aşa cum se defineşte la alineatul c)), proximitatea infrastructurii vulnerabile etc);
- echipamente şi resurse care trebuie utilizate pentru a reduce riscurile privind securitatea;
e) proceduri eficiente şi actualizate pentru a semnala pericolele, violarea securităţii sau incidente conexe şi de a le face faţă;
f) proceduri pentru evaluarea şi testarea planurilor de securitate şi proceduri de examinare şi actualizare a planului de securitate;
g) măsuri care să asigure securitatea fizică a informaţiilor referitoare la transport conţinute în planul de securitate, şi
h) măsuri care să asigure că distribuirea informaţiilor conţinute în planul de securitate este limitată la cei care au nevoie să le cunoască. Aceste măsuri nu trebuie să constituie totuşi un obstacol pentru comunicarea informaţiilor prescrise oriunde în ADR.
Transportatorii, expeditorii şi destinatarii trebuie să colaboreze între ei, precum şi cu autorităţile competente, pentru schimbul de informaţii privind eventualele pericole, aplicarea de măsuri de securitate adecvate şi de răspuns la incidentele care pun în pericol securitatea.
RECAPITULARE
a) Cine trebuie să obţină un certificat de pregătire profesională ADR?
Certificatul de pregătire profesională este obligatoriu pentru toti conducătorii de autovehicule care execută transportul de mărfuri periculoase.
b) Tipuri de cursuri de pregătire şi specializare profesională ADR (Acordul European referitor la transportul internaţional de mărfuri periculoase)
Cursuri Clasele de produse care se pot transporta Modul de transport
Cursul de bază Toate clasele, în afară de 1 şi 7 Colete sau substanţe solide în vrac
Specializarea cisternă Substanţe din clasele 2, 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8, 9 Colete sau cisternă
Specializarea clasa 1 Substanţe şi obiecte din clasa 1 (explozibile) Colete
Specializarea clasa 7 Substanţe şi obiecte din clasa 7 (radioactive) Colete sau cisternă
c) Durata de valabilitate a certificatului de pregătire profesională ADR
Certificatul de pregătire profesională ADR este valabil 5 ani şi poate fi utilizat pentru transportul intern sau internaţional de mărfuri periculoase.
CONSILIERUL DE SIGURANŢĂ
Consilierul de siguranţă are următoarele atribuţii:
§ verifică respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la transportul mărfurilor periculoase;
§ controlează ca transporturile să fie însoţite de toate documentele prevăzute în reglementările în vigoare;
§ supraveghează operaţiunile referitoare la transportul mărfurilor periculoase;
§ redactează un raport anual, destinat celui care l-a desemnat, referitor la activităţile de transport al mărfurilor periculoase pe care le-a efectuat persoana fizică sasu juridică;
§ urmăreşte modul în care se desfăşoară operaţiunile de:
Ø identificare a mărfurilor periculoase;
Ø verificare a mijloacelor de transport şi a echipamentelor utilizate pentru transportul mărfurilor periculoase;
Ø instruire a salariaţilor pentru operaţiunile de transport;
Ø punere în practică a procedurilor de urgenţă corespunzătoare eventualelor accidente ce pot afecta siguranţa în timpul operaţiunilor de transport;
Ø efectuare a analizelor şi de redactare a rapoartelor privind accidentele sau incidentele constatate în timpul transportului de mărfuri periculoase;
Ø aplicare a măsurilor corespunzătoare pentru a se evita repetarea accidentelor sau incidentelor în cursul transporturilor de mărfuri periculoase;
Ø dotare a mijloaceler de transport cu echipamente de siguranţă şi cu echipamente de protecţie a personalului.
Certificatul de consilier de siguranţă este valabil 5 ani.
ADR (Acordul European referitor la transportul internaţional de mărfuri periculoase) a fost adoptat în anul 1957, la Geneva.
Acordul stabileşte posibilitatea executării unui transport rutier de mărfuri periculoase numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii esenţiale privind:
• marfa admisă la transport
• vehiculul şi
• echipajul acestuia.
În afară de reglementările ADR, referitoare la transportul rutier al mărfurilor periculoase, există prevederi legate şi de alte moduri de transport:
Þ feroviar - R.I.D.
Þ naval - fluvial - A.D.N.
- maritim – codul I.M.D.G.
Þ aerian - instrucţiunile tehnice I.C.A.O.
CLASIFICAREA MĂRFURILOR PERICULOASE
GENERALITĂŢI
DEFINIŢIE: O substanţă este considerată periculoasă atunci când prezintă un risc pentru om sau pentru mediul înconjurător.
Principalele riscuri prezentate de substanţele periculoase ADR sunt următoarele:
EXPLOZIA = proprietatea de descompunere rapidă şi violentă (sub acţiunea căldurii sau a unei lovituri), însoţită de degajarea puternică de energie şi de o masă de gaze fierbinţi;
EMANAŢIA (SUB PRESIUNE) DE GAZE = scurgerea gazelor într-un recipient sau eliberarea de gaze sub presiune în atmosferă, după explozia unui recipient însoţită de alte riscuri proprii gazului respectiv (inflamabilitate, toxicitate, corosivitate etc.);
INFLAMABILITATEA = proprietatea de a se aprinde cu usurinţă la temperatura mediului ambiant;
TOXICITATEA = proprietatea de a otravi (afectând sănătatea sau provocând moartea) prin inhalarea, absorbţia cutanată ori ingestia unei substanţe;
COROSIVITATEA = proprietatea de a oxida, coroda sau distruge diverse materiale (metale, ţesături etc.) sau ţesuturile vii (piele, mucoase, muschi etc.);
COMBURANŢA = proprietatea de a favoriza aprinderea sau arderea prin eliberarea unui surplus de oxigen;
INFECŢIA = provocarea unor boli grave omului sau animalelor, datorită existenţei microorgaismelor infecţioase (virusuri, bacterii, paraziţi etc.);
REACŢIA VIOLENTĂ SPONTANĂ = manifestare deosebit de intensă şi rapidă, sub formă de explozie, însoţită de căldură şi de eliberarea sub presiune puternică a unor gaze inflamabile sau toxice;
TEMPERATURA = proprietatea de a provoca arsuri sau vătămări ale ţesuturilor vii, prin acţiunea căldurii sau frigului.
CLASELE DE MĂRFURI PERICULOASE
Mărfurile periculoase sunt reprezentate în diferite clase în funcţie de tipul de pericol pe care îl prezintă. Totuşi numeroase substanţe au mai multe proprietăţi periculoase: unele pot fi în acelaşi timp inflamabile şi toxice sau toxice şi corosive. În asemenea cazuri, substanţa este introdusă în clasa care corespunde pericolului cel mai mare în timpul transportului.
Clasificarea trebuie efectuată de către expeditor (eventual cu ajutorul fabricantului), care este responsabil pentru aceasata.
Clasele de pericol sunt următoarele:
CLASA NUMELE CLASEI PERICOL PRINCIPAL
EXEMPLE
1 Substanţe şi obiecte explozibile Explozia Detonatoare, exploziv de mină
2 Gaze Presiunea gazului Azot, oxigen, butan, clor, bioxid de carbon, aerosoli
3 Lichide inflamabile Incendiul, explozia Benzină, alcooli, vopsele, adezivi
4.1 Substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe explozibile desensibilizate solide
Incendiul, explozia Naftalină, sulf, chibrituri, aluminiu pudra, magneziu, celuloid
4.2 Substanţe supuse aprinderii spontane Fosfor alb topit, cărbune activ, metale alcaline
4.3 Substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile Carbid, sodiu, potasiu, litiu
5.1 Substanţe comburante Incendiul, explozia, reacţia violentă Îngraşăminte cu nitrat de amoniu
5.2 Peroxizi organici Peroxid de zinc
6.1 Substanţe toxice Intoxicaţia (otravirea) Pesticide, nitrobenzen, anilină
6.2 Substanţe infecţioase Infecţia Deţeuri de spital
7 Substanţe radioactive Radioactivitatea Uraniu
8 Substanţe corosive Corosivitatea Soda caustica, acid clorhidric
9 Substanţe şi obiecte cu pericole diverse Diverse Produse transportate la cald, baterii cu litiu
SUBDIVIZIUNILE CLASELOR
Codul de clasificare
După cum am văzut, substanţele periculoase sunt incluse în clasele de pericol în funcţie de pericolul principal pe care îl prezintă, dar multe dintre ele au şi unul sau mai multe pericole secundare. De aceea, fiecare clasă de pericol a fost împărţită în mai multe subdiviziuni, în funcţie de un pericol secundar comun si de anumite proprietăţi (chimice, fizice sau altele) asemănătoare.
Aceste subdiviziuni sunt descrise printr-un cod de clasificare alfa – numeric, format dintr-o combinaţie de cifre arabe şi litere majuscule (două până la patru).
Codul de clasificare permite identificarea cu mai multă uşurinţă a proprietăţilor periculose principale şi secundare ale unui produs.
Codul de clasificare se formează astfel:
Ø pentru clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 şi 9:
• litera (literele) nu lipseşte niciodată şi are întotdeauna o semnificaţie legată de denumirea pericolului pe care îl prezintă subdiviziunile claselor:
F = inflamabil S = autoreactiv (supus aprinderii spontane)
T = toxic W = în contact cu apa degajă gaze inflamabile
C = corosiv I = infecţios
O = comburant M = pericol divers
D = desensibilizat R = reglarea temperaturii
• cifra urmează întotdeauna după literă (litere) şi se referă fie la enumerarea proprietăţilor fizico-chimice sau la provenienţa substanţelor (solid, lichid, obiect, organic, anorganic), fie la o ordine de prezentare a substanţelor şi obiectelor din cadrul clasei sau subdiviziunilor
Ø pentru clasele 2, 1 şi 7:
• la clasa 2 codul se compune din:
• cifră: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 de la subdiviziunile clasei şi se plasează la începutul codului alfa-numeric;
• litere, două sau trei: de la grupele de tipuri de proprietăţi periculoase, puse după cifră:
A = asfixiant T = toxic TO = toxic, comburant
F = inflamabil TF = toxic, inflamabil TFC = toxic, inflamabil, corosiv
O = comburant TC = toxic, corosiv TOC = toxic, comburant, corosiv
• la clasa 1 codul începe cu cifra 1, urmată de un punct şi numărul de ordine al celor 6 subclase (rezultând subdiviziunile 1, 1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5 şi 1.6) şi se termină cu o literă majusculă, corespunzătoare celor 13 grupe de compatibilitate (A, B, C, D, E, F, G, H, J, K, L, N, şi S)
• la clasa 7 nu există cod de clasificare alfa-numeric, deoarece produsele din această clasă nu sunt subdivizate după criteriile aplicate celorlalte clase.
GRUPA DE AMBALAJ
Grupa de ambalaj reuneşte substanţele şi obiectele periculoase din aceeaşi clasă, deja ambalate, în funcţie de gradul de pericol pe care îl pot manifesta în timpul unui transport rutier.
Astfel, ADR a stabilit că mărfurile periculoase se pot înscrie în trei grupe, numerotate cu cifre romane, având următoarele semnificaţii:
Grupa de ambalaj I substanţe foarte periculoase
Grupa de ambalaj II substanţe periculoase (cu grad mediu de pericol)
Grupa de ambalaj III substanţe puţin periculoase (cu grad scăzut de pericol)
Grupa de ambalaj atribuită unei substanţe este indicată în coloana 4 din lista oficială a mărfurilor periculoase admise la transportul rutier.
CLASELE DE MĂRFURI PERICULOASE
CLASA 1 – SUBSTANTE SI OBIECTE EXPLOZIVE
Conform ADR, clasa 1 cuprinde:
- substanţele explozive: substanţe solide sau lichide (sau amestecuri de substanţe) susceptibile ca prin reacţie chimică, să degajeze gaze la o astfel de temperatură, presiune şi viteză, încât să poată rezulta prejudicii pentru împrejurimi;
- substanţe pirotehnice: substanţe sau amestecuri de substanţe destinate să producă un efect caloric, luminos, sonor, gazos sau fumigen, sau o combinaţie de astfel de efecte, ca urmare a reacţiilor chimice exotermice auto-întreţinute nedetonante;
- obiectele explozive: obiectele ce conţin una sau mai multe substanţe explozibile sau pirotehnice;
- substanţele şi obiectele nemenţionate mai sus, fabricate pentru a produce un efect practic prin explozie sau în scopuri pirotehnice.
CLASA 2 – GAZELE
Gaze neinflamabile, netoxice gaze inflamabile
DEFINIŢIE: Un gaz este o substanţă care:
• la 50o C are o presiune a vaporilor de peste 3 bari;
• este complet gazoasă la 20o C şi la o presiune de cca. 1 bar.
În această clasă sunt cuprinse:
• gazele pure
• amestecurile de gaze
• amestecurile de unul sau mai multe gaze cu una sau mai multe substanţe lichide sau solide şi obiectele care le conţin (cartuşe de aerosoli).
CLASA 3 – LICHIDE INFLAMABILE
DEFINIŢIE: În această clasă sunt incluse substanţele sau produsele care prezintă următoarele proprietăţi:
• sunt lichide, potrivit definiţiei din ADR
• au la 50o C o presiune a vaporilor de maximum 3 bari şi nu sunt gazoase la 20o C şi la o presiune standard de un bar
• au un punct de aprindere de cel mult 61o C
CLASA 4.1 – SUBSTANŢE SOLIDE INFLAMABILE,
SUBSTANŢE AUTOREACTIVE ŞI SOLIDE EXPLOZIBILE DESENSIBILIZATE
DEFINIŢIE: În această clasă sunt incluse:
• substanţele şi obiectele inflamabile, care sunt considerate solide, conform definiţiei ADR
• substanţele explozive desensibilizate solide
• substanţele autoreactive (solide sau lichide).
Descompunerea substanţelor autoreactive poate fi declanşată de:
• căldură;
• contactul cu impurităţi catalitice (acizi, baze, compuşi ai metalelor grele);
• frecare;
• lovire.
Pentru aceste substanţe, transportul trebuie executat cu menţinerea temperaturii de reglare, care reprezintă valoarea maximă a temperaturii la care un produs autoreactiv poate fi transportat în siguranţă. De regulă, este necesar ca temperatura mediului din vecinătatea unui colet să nu depaşească 55o C decât pe o perioadă foarte scurtă într-un interval de 24 ore al unui transport.
La transportul unor astfel de produse sunt utilizate vehicule izoterme (cu instalaţie specială, care menţine o temperatură constantă) sau frigorifice (cu agregat Thermo King), care păstrează frigul cu ajutorul unui agent apt să absoarbă căldura prin vaporizarea la temperaturi joase – freon, amoniac, etc …
CLASA 4.2 – SUBSTANŢE SUPUSE APRINDERII
SPONTANE
DEFINIŢIE: Substanţele (lichide sau solide, inclusiv amestecuri şi soluţii) incluse în clasa 4.2 sunt:
• substanţe piroforice = chiar şi într-o cantitate redusă, se aprind spontan, în contact cu aerul, într-un interval de cel mult 5 minute, nefiind necesară flacăra sau scânteia pentru a provoca incendiul (fosforul alb şi galben);
• substanţe şi obiecte autoinflamabile = se pot aprinde în contact cu aerul, fără existenţa unei amorse sau a unei alte substanţe de energie. Este vorba de produsele care nu se pot aprinde decât atunci când se află în cantităţi mari (de ordinul kilogramelor) şi după un timp mai îndelugat (ore sau zile).
În plus, unele dintre aceste produse reacţionează foarte violent în contact cu apa.
CLASA 4.3 – SUBSTANŢE CARE, ÎN CONTACT CU APA,
DEGAJĂ GAZE INFLAMABILE
DEFINIŢIE: În această clasă sunt incluse substanţele care, în contact cu apa intră în reacţie intensă cu aceasta, degajând gaze inflamabile, în stare să formeze amestecuri explozive cu aerul, atunci când ambalajele sunt deteriorate sau există scurgeri ale conţinutului lor.
CLASA 5.1 – SUBSTANŢE COMBURANTE
DEFINIŢIE: Cuprinde substanţele şi obiectele care, fără a fi ele însele combustibile, pot, în general, să elibereze oxigen, provocând sau favorizând aprinderea altor substanţe (peroxid de hidrogen concentrat, acid cloric etc.).
CLASA 5.2 – PEROXIZI ORGANICI
DEFINIŢIE: Cuprinde peroxizii organici şi preparaţiile de peroxizi organici (produse destinate unor cercetări de laborator).
Peroxizii organici sunt substanţe considerate derivaţi organici ai peroxidului de hidrogen (apa oxigenată – H2O2), prin înlocuirea atomilor de hidrogen cu radicali organici, care conţin în molecula lor structura bivalentă caracteristică peroxizi (-O-O-). Grupări mai importante sunt peroxiacizii (peracizi), peroxiesterii (peresteri) şi peroxizii de acili.
Măsuri de siguranţă
În mod frecvent, la transportul unor astfel de produse sunt utilizate vehicule izoterme sau frigorifice. Pentru menţinerea unei temperaturi care să nu depăşească anumite cote sunt necesare anumite condiţii (pentru vehicul, marfă şi şofer), identice cu cele precizate la produsele din clasa 4.1 care trebuie transportate cu reglarea temperaturii.
CLASA 6.1 – SUBSTANŢE TOXICE
DEFINIŢIE: În această clasă sunt incluse substanţele despre care se ştie, din practica medicală, sau despre care se poate accepta, după verificările experimentale făcute pe animale, că pot, prin efectul lor otrăvitor, chiar în cantităţi relativ mici sau printr-o acţiune unică ori de scurtă durată, să pericliteze sănătatea omului sau să provoace moartea prin inhalare (inspiraţie), prin absorbţie cutanată sau prin ingestie (înghiţire).
CLASA 6.2 – SUBSTANŢE INFECŢIOASE
DEFINIŢIE: În clasa 6.2 sunt incluse substanţele despre care se ştie sau se presupune că au în conţinutul lor agenţi patogeni, denumite substanţe infecţioase. Agenţii patogeni sunt microorganisme (bacterii, virusuri, toxine, paraziţi, ciuperci şi rickettsii) sau microorganisme recombinate (hibrizi ori mutanţi genetici) care provoacă boli infecţioase grave la animale sau la oameni.
CLASA 7 - SUBSTANŢE RADIOACTIVE
CLASA 8 – SUBSTANŢE COROSIVE
DEFINIŢIE: Cuprinde substanţele care, prin acţiunea lor chimică, atacă în special metalele, dar şi corpul uman, în principal pielea, căile respiratorii şi ochii, iar în caz de scurgeri pot provoca daune sau distruge alte mărfuri sau mijloacele de transport. Tot aici sunt incluse şi substanţele care formează o substanţă corosivă lichidă numai în prezenţa apei sau care, în contact cu umiditatea naturală din aer, produc vapori sau ceţuri corosive.
CLASA 9 – SUBSTANŢE ŞI OBIECTE CU PERICOLE
DIVERSE
DEFINIŢIE: În această clasă sunt incluse substanţele care prezintă diverse pericole, altele decât cele evidenţiate la celelalte clase, dar care pot fi primejdioase pentru om şi pentru mediul înconjurător.
Această clasă cuprinde:
M1 substanţe care, inhalate sub formă de pulbere fină, pot pune în pericol sănătatea;
M2 substanţe şi aparate care, în caz de incendiu, pot forma dioxine;
M3 substanţe ce degajă vapori inflamabili;
M4 baterii cu litiu;
M5 echipamente de salvare;
M6 – M8 substanţe periculoase pentru mediu;
M9 – M10 substanţe transportate la cald;
M11 alte substanţe ce prezintă un risc în timpul transportului.
AMBALAREA MĂRFURILOR PERICULOASE
Ambalarea mărfurilor periculoase trebuie să respecte exigenţe foarte stricte. ADR diferenţiază următoarele tipuri de ambalaje:
1. COLETELE
Coletele sunt împărţite în patru grupe:
a) Ambalajele mici
În această grupă se găsesc, printre altele, butoaiele, canistrele, cutiile, sacii şi buteliile de gaz. Capacitatea şi greutatea acestor recipiente sunt limitate la 450 litri sau 400 kg, cu excepţia anumitor recipiente pentru gaze care pot ajunge până la 5000 litri.
Iată câteva exemple de ambalaje:
butelie butoi de lemn cutie canistră butoi de metal
Unele ambalaje, numite „ambalaje combinate”, se compun dintr-un ambalaj interior şi un ambalaj exterior (de ex. 4 recipiente de sticle aşezate într-o cutie de carton).
Ambalajele trebuie să fie solide, să reziste la şocurile şi solicitările din timpul transportului, să nu permită pierderea conţinutului lor, să nu prezinte la exterior urme de substanţe periculoase, să nu fie atacate de mărfurile periculoase pe care le conţin sau să nu reacţioneze cu acestea.
Mărfurile periculoase nu trebuie ambalate împreună în acelaşi ambalaj exterior sau supraambalaj cu alte mărfuri (periculoase sau nu), dacă reacţionează cu acestea, provocând:
• o combustie cu o degajare mare de căldură
• o degajare de gaze inflamabile, comburante, toxice sau asfixiante
• formarea de substanţe corosive sau instabile
a1) Supraambalajele
Pentru transportul ambalajelor care conţin mărfuri periculoase pot fi utilizate şi supraambalaje.
Prin "supraambalaj" se înţelege un înveliş utilizat de acelaşi expeditor pentru a conţine unul sau mai multe colete care formează o unitate mai uşor de manevrat şi de arimat în timpul transportului. Supraambalajele nu trebuie supuse unor teste.
Exemple: - un palet de încărcare pe care sunt aşezate mai multe colete fixate cu o bandă adezivă, o husă de plastic elastic sau prin alte mijloace adecvate;
- un ambalaj exterior de protecţie, cum ar fi o cutie sau un coş de răchită.
b) Marile recipiente pentru vrac (MRV – GRV - IBC)
MRV este un recipient mobil (rigid, semirigid sau flexibil) conceput pentru o manipulare mecanică (de exemplu, cu ajutorul unei macarale sau al unui motostivuitor).
Există mai multe tipuri de MRV: metalice, flexibile, din plastic rigid, compozite cu recipient interior în plastic, din carton şi din lemn.
MRV metalic
Marcajul ambalajelor ADR
Orice ambalaj folosit pentru transportul mărfurilor periculoase ADR trebuie să prezinte un marcaj, care arată că ambalajul respectiv corespunde unui anumit model standardizat şi că a îndeplinit cerinţele probelor corepunzătoare.
Marcajul trebuie să fie durabil, lizibil şi uşor vizibil.
Pentru a afla ce substanţe pot fi transportate şi care este masa maximă de substanţă pe care o poate conţine un ambalaj, trebuie consultate coloanele 8, 9(a) şi 9(b) din lista oficială a mărfurilor periculoase.
Marcajul ambalajelor ADR conţine:
a) simbolul ONU
sau literele RID/ADR (pentru ambalajele agreate la transportul feroviar/rutier)
b) codul ambalajului
c) un cod format din două părţi:
1) o literă care arată grupa sau grupele de ambalaj pentru care poate fi folosit:
Litera Grupa de ambalaj
X I, II, III
Y II, III
Z III
2) pentru lichide - densitatea relativă a lichidului care poate fi conţinut pentru solide sau ambalaje interioare - masa brută în kg
d) pentru solide sau ambalaje interioare - litera S
pentru lichide - presiunea hidraulică de probă (kPa)
e) ultimele două cifre ale anului de fabricaţie
f) numele satului care a autorizat atribuirea marcajului
g) numele fabricantului
În cazul ambalajelor recondiţionate, marcajul mai conţine şi:
h) numele ţării în care s-a efectuat recondiţionarea
i) marcajul celui care a efectuat recondiţionarea
j) anul de recondiţionare, litera ,,R"
2. CONTAINERELE
Containerele sunt dispozitive de transport concepute pentru a facilita manipularea mărfurilor pentru transporturile multimodale. Au un volum interior de cel puţin 1 m3. Utilizarea lor nu modifică exigenţele la care trebuie să răspundă recipientele (coletele, MRV etc.) în care sunt transportate mărfurile periculoase.
Containerele mari au un volum interior de peste 3 m3 şi trebuie să corespundă anumitor norme (de exemplu, containerul ISO).
Container pentru colete
3. TRANSPORTUL ÎN VRAC
Unele produse ADR, mai puţin periculoase şi sub formă solidă, pot fi transportate în vrac, fără ambalaj, în vehicule speciale pentru vrac, care trebuie să îndeplinească anumite condiţii tehnice. Cel mai bun exemplu cunoscut este cel al camionului-benă cu prelată.
DOCUMENTELE LA BORD
În plus faţă de documentele prevăzute de alte reglementări, la bordul unităţii de transport trebuie să se afle următoarele documente:
- documentul de transport care să acopere toate substanţele periculoase transportate;
- certificatul de ambalare a containerului, dacă este cazul;
- fişa de siguranţă referitoare la toate substanţele periculoase transportate;
- certificatul de agreare emis de către RAR sau autorizaţia emisă de CNCAN;
- certificatul de formare al conducătorului auto, specific tipului de transport efectuat.
Documentul de transport
Documentul de transport trebuie să fie completat cu următoarele informaţii:
- numărul ONU, precedat de litera „UN”;
- denumirea oficială a substanţei, completată cu numele tehnic;
- numerele de model de etichetă care figurează în coloana (5) a tabelului A. Dacă sunt mai multe numere, numerele ce urmează primului vor fi indicate în paranteze; în cazul mărfurilor radioactive cifra 7, iar în cazul substanţelor şi obiectelor din clasa 1 se va trece codul menţionat în coloana (3b) a tabelului A
- grupa de ambalare;
- numărul şi descrierea coletelor;
- cantitatea totală din substanţa periculoasă exprimată în volum sau în masă brută sau în masă netă. În cazul excepţiilor referitoare la cantităţile transportate pe unitatea de transport, cantitatea totală de substanţe periculoase din fiecare categorie de transport trebuie să fie indicată în documentul de transport
- numele şi adresa expeditorului;
- numele şi adresa destinatarului;
- o declaraţie conform dispoziţiilor fiecărui acord particular.
Exemplu de descriere de substanţe periculoase:
„UN1098 ALCOOL ALILIC, 6.1(3),I”
Dacă sunt transportate deşeuri conţinând substanţe periculoase, numărul ONU şi denumirea oficială a substanţei trebuie precedate de cuvântul „DEŞEU”
Exemplu „DEŞEU, 1230 METANOL, 3, II”
Pentru transportul substanţelor periculoase în cantităţi limitate, nu este necesară nicio informaţie în documentul de transport.
Pentru ambalajele goale, necurăţate, care conţin reziduuri de substanţe periculoase altele decât cele din clasa 7, în documentul de transport trebuie să apară menţiunea „AMBALAJ GOL”, „RECIPIENT GOL”, „IBC GOL” sau „AMBALAJ MARE GOL”.
În cazul vehiculelor, containerelor goale necurăţate, descrierea de mai sus trebuie urmată de cuvintele „Ultima substanţă încărcată”, precum şi de numărul ONU precedat de literele „UN” şi de denumirea oficială de transport completată de denumirea tehnică, grupa de ambalare (dacă este cazul).
Exemplu: „VEHICUL – CISTERNĂ GOL, ULTIMA SUBSTANŢĂ ÎNCĂRCATĂ: UN 1017 CLOR”.
FIŞA DE SIGURANŢĂ
- alte denumiri folosite: consemne scrise de siguranţă, instrucţiuni scrise pentru şofer;
- oferă şoferului, înainte de plecarea în cursă, toate informaţiile necesare privind caracteristicile mărfii periculoase transportate şi măsurile pe care trebuie să le ia în cazul producerii unui accident;
- e furnizată de către expeditor şi trebuie înmânată conducătorului auto cel mai târziu atunci când mărfurile au fost încărcate în vehicul;
- există mai multe tipuri de fişe:
• pentru substanţe sau obiecte individuale;
• pentru o grupă de substanţe şi obiecte care prezintă aceleaşi pericole;
• pentru substanţele şi obiectele care aparţin aceleiaşi clase de pericol.
- nu există un model standard de fişă de siguranţă, dar conţinutul fişelor respectă următoarea structură:
Instrucţiunile scrise trebuie păstrate în cabina conducătorului auto într-un mod care permite identificarea lor cu uşurinţă.
ÎNCĂRCARE:
- denumirea oficială a substanţei, nr. ONU;
- clasa;
- descrierea substanţei (starea fizică, indicarea oricărei colorări, miros, etc).
NATURA PERICOLULUI:
- pericol principal;
- pericole suplimentare, pericole pentru mediul înconjurător;
- comportament în caz de incendiu sau încălzire;
- menţionarea faptului că substanţele reacţionează cu apa, dacă este cazul.
PROTECŢIA INDIVIDUALĂ:
- indicarea echipamentului de protecţie individuală destinat conducătorului auto.
MĂSURI DE ORDIN GENERAL CE TREBUIE LUATE DE CĂTRE CONDUCĂTORUL AUTO:
- oprirea motorului;
- interzicerea fumatului şi producerea de flacără descoperită;
- semnalizarea şi prevenirea celorlalţi participanţi la trafic, a trecătorilor;
- informarea publicului asupra riscului şi sfătuirea de a rămâne în partea de unde suflă vântul;
- anunţarea poliţiei şi a pompierilor cât mai curând posibil.
MĂSURI SUPLIMENTARE ŞI/SAU SPECIALE CE TREBUIE LUATE DE CĂTRE CONDUCĂTORUL AUTO:
- lista de echipamente necesare conducătorului auto pentru a executa măsurile suplimentare;
- toţi conducătorii auto trebuie instruiţi şi formaţi pentru a lua măsurile suplimentare în caz de scurgere sau deversare minoră, cu condiţia ca măsurile să poată fi luate fără risc;
- măsurile speciale recomandate de expeditor necesită o formare adecvată a conducătorului auto; vor fi date indicaţiile adecvate, precum şi lista materialului necesar aplicării de măsuri speciale;
INCENDIU:
Conducătorii auto sunt instruiţi să intervină în caz de incendiu limitat la vehicul; ei nu trebuie să intervină în caz de incendiu ce implică încărcătura.
PRIM AJUTOR:
Instruirea conducătorului auto privind măsurile ce le va lua în caz de contact cu substanţa transportată.
INFORMAŢII SUPLIMENTARE
MODEL DE FIŞĂ DE SIGURANŢĂ
9. DENUMIREA ÎNCĂRCĂTURII – Materie periculoasă din punct de vedere al mediului, solidă, n.s.a. (deşeu: slam de rezervoare; ONU 3077, CLASA 9).
10. PERICOLE:
Prin evaporare la încălzire prezintă risc de aprindere.
Păstraţi departe de sursele de foc!
În incendiu poate produce fumuri toxice.
Poate avea efect iritant asupra ochilor, sistemului respirator şi al pielii.
Toxic pentru organismele acvatice.
11. ECHIPAMENT DE PROTECŢIE PERSONALĂ RECOMANDAT
Mănuşi de protecţie din fibre naturale, ochelari de protecţie, salopetă/halat, încălţăminte de protecţie fără accesorii metalice, ochelari de protecţie chimică. Se recomandă existenţa unei sticle cu apă curată pentru clătit ochii.
12. MĂSURI URGENTE
ÎN CAZ DE AVARIE VOR FI ÎNŞTIINŢAŢI FĂRĂ ÎNTÂRZIERE
POMPIERII, POLIŢIE: telefon – 112
Se va opri motorul.
Se îndepărtează sursele de aprindere (ex. focul deschis; se interzice fumatul).
Se vor lua măsuri pentru siguranţa căii de comunicaţie şi vor fi avertizaţi ceilalţi participanţi la circulaţie.
Se vor îndepărta pesoanele neautorizate şi se va semnala pericolul.
Se va pune echipamentul de protecţie înainte de a păşi în zona expusă pericolului.
Se va staţiona, de regulă, pe partea expusă vântului.
13. MĂSURI SUPLIMENTARE NECESARE
În cazul scurgerilor accidentale:
Remedierea deficienţelor de etanşare constatate (dacă este posibil).
Se vor folosi materiale absorbante, nisip şi alte materiale.
Îndepărtarea surselor de căldură şi de aprindere.
Dacă produsul a pătruns în apă sau reţeaua de canalizare, în sol sau a poluat mediul vor fi înştiinţaţi: Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă, poliţia, Agenţia de Mediu din zona unde s-a produs incidentul.
14. INFORMAŢII NECESARE ÎN CAZ DE INCENDIU
Se îndepărtează din zonă tot personalul; se izolează zona incendiată şi se interzice accesul persoanelor care nu fac parte din echipele de intervenţie şi de coordonare. Înainte de a stinge focul se închid sursele de scăpare/alimentare produs. Recipienţii aflaţi în această zonă vor fi stropiţi cu apă. Stingerea incendiului se va face de la distanţă sau dintr-un loc protejat. Când incendiul este stins, pentru curăţire se vor folosi unelte antiex care nu produc scântei.
Se vor folosi substanţe chimice uscate, dioxidul de carbon sau spuma. Folosirea apei poate fi ineficientă la stingerea incendiilor dar se va folosi apă pulverizată pentru a răci recipientele expuse la incendiu. Se va utiliza un procedeu de stingere prin înăbuşirea incendiului.
15. PRIM AJUTOR
În caz de inhalare: se va scoate victima la aer curat şi dacă este necesar se va face respiraţie artificială. După caz se va solicita asistenţă medicală.
În cazul contactului cu ochii: se vor spăla ochii cu multă apă timp de 15 min. inclusiv sub pleoape, după caz, se va solicita asistenţă medicală.
În cazul contactului cu pielea: se va îndepărta rapid îmbrăcămintea contaminată, se va spăla zona contaminată cu multă apă, cel puţin 15 minute. Dacă au fost expuse zone mari ale corpului sau iritaţia persistă, trebuie solicitat imediat ajutor medical.
16. INFORMAŢII SUPLIMENTARE:
În situaţii de poluări accidentale pe drumurile interioare se anunţă de urgenţă: Dispecer de producţie.
CERTIFICATUL DE AGREARE ADR PENTRU VEHICUL
(VEHICULE EX/II, EX/III, FL, OX, AT)
Þ este emis de RAR (Registrul Auto Român)
Þ există două modele:
• pentru transportul naţional – la bord se păstrează originalul sau copia legalizată
• pentru transportul internaţional – la bord se păstrează originalul
Þ conţine:
• identificarea vehiculului (marcă, tip, număr de şasiu) şi a proprietarului
• enumerarea mărfurilor periculoase care pot fi transportate
• data expirării
Þ durata de valabilitate este de un an
Þ vehiculele care necesita certificat de agreare ADR sunt:
• vehiculele cisternă
• vehiculele purtătoare de cisterne demontabile
• vehicule – baterie cu capacitate peste 1000 l (vehicul FL)
• vehicul OX, destinat transportului de peroxid de hidrogen stabilizat sau în soluţie apoasă stabilizată, conţinând peste 60% peroxid de hidrogen
• vehicule care transportă containere – cisternă cu capacitate peste 3000 l (vehicul AT)
• unitaţile de transport de tip II sau III pentru substanţele din cala 1 – explozibile (vehicule tip EX/II şi EX/III)
Þ pentru un tractor cu semiremorcă sunt necesare un certificat pentru tractor şi un altul pentru semiremorcă; de asemenea, este necesar un certificat suplimentar pentru o a doua remorcă;
Þ certificatul de agreare trebuie să vă fie pus la dispoziţie de către proprietarul vehiculului;
Þ expeditorul are dreptul să controleze certificatul de agreare ADR al vehiculului în timul încărcării;
Þ este interzis transportul altor substanţe periculoase decât cele menţionate în certificatul de agreare ADR.
ECHIPAMENTUL DE BORD
O unitate de transport încărcată cu substanţe periculoase nu trebuie să includă mai mult de o remorcă (sau semiremorcă).
Instrucţiunile scrise trebuie păstrate în cabina conducătorului auto într-un mod care permite identificarea lor cu uşurinţă.
Mijloace de stingere a incendiilor
Orice unitate de transport pentru substanţe periculoase va fi prevăzută cu extinctoare portabile corespunzătoare, astfel:
c) orice unitate de transport trebuie prevăzută cu cel puţin un extinctor portabil cu o capacitate minimă de 2 kg de pudră, apt să combată un incendiu la motor sau în cabina unităţii de transport;
d) suplimentar pentru combaterea incendiului la încărcătură, la pneuri/frâne:
- pentru unităţile de transport cu o masă maximă admisibilă mai mare de 7,5 tone, unul sau mai multe extinctoare portabile cu o capacitate minimă totală de 12 kg de pudră, din care cel puţin unul trebuie să aibă o capacitate minimă de 6 kg;
- pentru unităţile de transport cu o masă maximă admisă mai mare de 3,5 tone până la 7,5 tone inclusiv, unul sau mai multe extinctoare portabile cu o capacitate minimă totală de 8 kg de pudră dintre care cel puţin unul trebuie să aibă o capacitate minimă de 6 kg;
- pentru unităţile de transport cu o masă maximă admisibilă mai mică sau egală cu 3,5 tone, unul sau mai multe extinctoare portabile cu o capacitate minimă totală de 4 kg de pudră.
Extinctoarele trebuie supuse periodic unei inspecţii în conformitate cu standardele naţionale, pentru a garanta siguranţa în funcţionare.
Echipamente diverse
Orice unitate de transport substanţe periculoase trebuie prevăzută cu:
a) echipament de securitate de uz general:
- cel puţin o cală, de dimensiuni adecvate pentru greutatea vehiculului şi diametrul roţilor;
- două semnale de avertizare autoportante (conuri sau triunghiuri reflectorizante sau lumini de semnalizare portocalii independente de instalaţia electrică a vehiculului);
- vestă fluorescentă adecvată pentru fiecare membru al echipajului vehiculului;
- o lanternă de buzunar pentru fiecare membru al echipajului vehiculului.
b) un dispozitiv de protecţie respiratorie pentru fiecare membru al echipajului, în cazul trasportului de gaze sau obiecte desemnate prin literele T (TO, TF, TC, TFC, TOC);
c) protecţie individuală şi echipamentul necesar pentru luarea măsurilor suplimentare şi speciale indicate în instrucţiunile scrise.
SUPRAVEGHEREA VEHICULELOR
Vehiculele care transportă mărfuri periculoase peste anumite limite prescrise trebuie să facă în permanenţă obiectul unei suprevegheri apte să împiedice orice acţiune răuvoitoare şi să se alerteze autorităţile competente în cazul pierderii sau în caz de incendiu.
Vehiculele vor putea staţiona fără supraveghere într-un depou sau alt spaţiu care oferă toate garanţiile de siguranţă.
Dacă nu există posibilităţi de staţionare fără supraveghere, vehiculul poate fi parcat într-un loc retras ce corespunde următoarelor condiţii:
a) un parc de staţionare supravegheat de o persoană care a fost informată asupra naturii încărcăturii şi a locului în care se află conducătorul auto
sau
b) un parc de staţionare unde vehiculul nu va risca să fie accidentat de alte vehicule
sau
c) un spaţiu liber, adecvat, situat departe de drumurile publice importante şi zonele locuite şi care nu serveşte drept loc de trecere sau de reuniune pentru public.
Parcurile de staţionare autorizate de la punctul b) nu vor fi utilizate decât în lipsa celor vizate la punctul a), iar cele de la punctul c) nu vor fi utilizate decât în lipsa celor vizate la punctele a) şi b).
OBLIGAŢIILE ECHIPAJULUI VEHICULULUI
Toate persoanele ale căror funcţii au legătură cu transportul rutier de substanţe periculoase trebuie să fie instruiţi asupra dispoziţiilor ce reglementează transportul acestor substanţe, astfel:
- în afara personalului de bord, este interzis transportul de pasageri;
- echipajul vehiculului trebuie să cunoască utilizarea aparatelor de stingere a incendiilor;
- se interzice deschiderea coletelor care conţin substanţe periculoase;
- se interzice pătrunderea într-un vehicul cu aparate de iluminare cu flacără;
- se interzice fumatul în apropierea vehiculelor şi în vehicule;
- motorul trebuie oprit în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, cu excepţia cazurilor în care utilizarea motorului este necesară pentru funcţionarea pompelor sau a mecanismelor care asigură încărcarea sau descărcarea vehiculului;
- în timpul staţionării unităţile de transport vor avea acţionată frâna de mână.
SEMNALIZAREA PERICOLELOR
1. MIJLOACE DE SEMNALIZARE
a) Etichete
Pentru semnalizarea corespunzătoare a pericolelor prezentate de mărfurile transportate, ADR precizează că toate ambalajele şi MRV ce conţin mărfuri periculoase, precum şi anumite tipuri de vehicule utilizate la transport trebuie să fie dotate cu etichete (caz în care se numesc plăci - etichete).
Atât pentru ambaaje, cât şi pentru vehicule, vor fi folosite aceleaşi metode standard de etichete prevăzute de ADR, dar, bineînţeles, ele vor avea dimensiuni diferite, după cum vom vedea mai departe.
Etichetele de pericol au forma unui romb cu laturile egale, având următoarele dimensiuni:
Ø cel puţin 10 cm pentru etichetarea ambalajelor, mai puţin dacă dimensiunea coletului nu permite aplicarea etichetei standard;
Ø 25 cm pentru semnalizarea vehiculelor, dimensiunea putând fi redusă la minimum 10 cm, în anumite situaţii.
Pentru fiecare clasă de pericole există modele de etichete diferite, iar fiecare etichetă are inscripţionat în partea de jos numărul clasei de pericol corespunzătoare.
Dacă substanţele periculoase prezintă o combinaţie de mai multe pericole, acestea vor fi semnalate prin aplicarea mai multor etichete alăturate.
Eticheta de manevrare se utilizează numai pentru colete şi arată direcţia în care trebuie aşezat coletul. Această etichetă este prevăzută pentru ambalajele care nu trebuie răsturnate şi are forma unui dreptunghi.
Placardare şi semnalizare
Placardarea
Placardarea vehiculelor pentru transportul în vrac, a vehiculelor-cisterne, vehiculelor-baterie şi vehiculelor cu cisterne demontabile
Plăcile-etichete trebuie aplicate pe cele două părţi laterale şi pe spatele vehiculului.
Atunci când vehiculul cisternă transportă două sau mai multe substanţe periculoase diferite, plăcile-etichetă adecvate trebuie să fie aplicate pe două laturi corespunzător compartimentelor respective şi o placă-etichetă din fiecare model la partea din spate a vehiculului.
În cazul unei semiremorci-cisternă separate de vehiculul tractor, plăcile-etichetă se vor aplica şi pe partea din faţă a semiremorcii (vezi pag. 29 – fig. 2)
Placardarea vehiculelor care transportă numai colete
Vehiculele încărcate cu colete ce conţin substanţe sau obiecte din clasa 1 (altele decât cele din Diviziunea 1.4. grupa de compatibilitate S) sau substanţe radioactive din clasa 7, trebuie să poarte plăci-etichete pe cele două laturi şi pe partea din spate a vehiculului (vezi pag. 28 – fig 1)
Vehiculele care transportă colete ce conţin substanţe periculoase din alte clase decât clasele 1 şi 7 ce urmează să fie încărcate la bordul unei nave pentru transport maritim, plăcile etichetă trebuie aplicate pe cele două laturi şi pe partea din spate a vehiculului. Ele pot rămâne aplicate şi după o traversare maritimă
Placardarea containerelor, containerelor-cisternă şi cisterne mobile
Plăcile-etichetă trebuie aplicate pe toate cele patru laturi.
Când containerele-cisternă sau cisternele mobile au mai multe compartimente şi transportă două sau mai multe substanţe periculoase diferite, plăcile-etichetă adecvate se aplică pe cele două laturi, corespunzător compartimentelor respective, şi o placă-etichetă, corespunzător fiecărui compartiment la cele două extremităţi. (vezi pag. 26 – fig. 1)
b) Semnalizarea portocalie
Unităţile de transport ce transportă substanţe periculoase trebuie să poarte două plăci rectangulare de culoare portocalie reflectorizantă.
Panourile portocalii reflectorizante trebuie să aibă o bază de 40 cm şi o înălţime de cel puţin 30 cm şi o bordură neagră de 15 mm.
Dimensiunile pot fi scăzute până la 30 cm pentru bază, 12 cm pentru înălţime şi 10 mm bordura neagră.
Panourile portocalii pot fi simple sau cu numere, astfel:
- la partea superioară numărul de identificare a pericolului;
- la partea inferioară numărul ONU.
Cele două numere sunt separate printr-o linie neagră orizontală de 15 mm ce traversează panoul la jumătatea înălţimii. Numerele trebuie să rămână vizibile după un incendiu cu durata de 15 min.
Panourile portocalii care nu au legătură cu substanţele periculoase transportate sau cu resturi din aceste substanţe, trebuie să fie scoase sau acoperite.
Panourile trebuie fixate la partea din faţă şi la partea din spate a unităţii de transport, perpendicular pe axa longitudinală a acestuia. Ele trebuie să fie perfect vizibile.
Vehiculele cisternă sau unităţile de transport ce conţin una sau mai multe cisterne ce transportă substanţe periculoase trebuie, în plus, să poarte pe părţile laterale ale fiecărei cisterne sau compartiment al cisternei, panouri de culoare portocalie prevăzute cu numărul de identificare a pericolului şi numărul ONU prescrise în coloanele (20) şi respectiv (1) ale tabelului A pentru fiecare substanţă transportată în cisternă sau compartimentul cisternei. (vezi pag. 27 – fig. 1)
Dacă se transportă substanţe periculoase cu Nr. ONU 1202, 1203 sau 1223 sau carburant pentru aviaţie clasificat la nr. 1268 sau 1863 nu mai este necesară aplicarea panourilor pe părţile laterale cu condiţia ca panourile fixate în partea din faţă şi spate să poarte numărul de identificare a pericolului şi nr. ONU corespunzătoare pentru substanţa cea mai periculoasă transportată (substanţa cu cel mai scăzut punct de aprindere). (vezi pag. 26 – fig. 2)
Unităţile de transport şi containerele ce transportă substanţe periculoase solide în vrac, vor purta pe extremităţi panou de culoare portocalie simplu, iar pe părţile laterale panouri portocalii prevăzute cu nr. de identificare a pericolului şi nr. ONU corespunzător.
Panourile de pe părţile laterale pot lipsi dacă panourile portocalii fixate la partea din faţă şi la partea din spate, au trecute numărul de identificare a pericolului şi nr. ONU al substanţei transportată. (vezi pag. 29 – fig. 2)
Exemplu de placă de culoare portocalie cu numărul de identificare a pericolului şi numărul ONU
Fond portocaliu.
Bordură, linie orizontală şi cifre negre, grosime: 15 mm.
Semnificaţia numerelor de identificare a pericolului
Numărul de identificare a pericolului are în alcătuire două sau trei cifre ce indică următoarele pericole:
10 - emanaţie de gaze
11 - inflamabilitatea substanţelor lichide şi a gazelor sau substanţelor lichide ce se auto-încălzesc
12 - inflamabilitatea substanţelor solide sau a substanţelor solide ce se auto-încălzesc
13 - comburant (favorizează incendiul)
14 - toxicitate sau pericol de infecţie
15 - radioactivitate
16 - corosivitate
17 - pericol de reacţie violentă spontană
Când o cifră se repetă, acest lucru semnifică intensificarea pericolului principal.
Ex: 33 lichid foarte inflamabil
55 substanţă foarte comburantă
66 substanţă foarte toxică
88 substanţă foarte corosivă
886 substanţă foarte corosivă şi toxică
Următoarele combinaţii de cifre au o semnificaţie specială:
22 gaz lichefiat, refrigerat, asfixiant
323 substanţă lichidă inflamabilă ce reacţionează cu apa, degajând gaze inflamabile
333 substanţă lichidă piroforică
362 substanţă lichidă inflamabilă, toxică, ce reacţionează cu apa emiţând gaze inflamabile
382 substanţă lichidă inflamabilă, corosivă, ce reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
423 substanţă solidă ce reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
44 substanţă solidă inflamabilă, care, la o temperatură ridicată se găseşte în stare topită
446 substanţă solidă inflamabilă şi toxică care, la o temperatură ridicată, se găseşte în stare topită
462 substanţă solidă toxică, ce reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
482 substanţă solidă corosivă, ce reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
539 peroxid organic inflamabil
606 substanţă infecţioasă
623 substanţă toxică lichidă, ce reacţionează cu apa, degajând gaze inflamabile
642 substanţă toxică solidă, ce reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
823 substanţă corosivă lichidă, care reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
842 substanţă corosivă solidă, care reacţionează cu apa degajând gaze inflamabile
90 substanţă periculoasă din punct de vedere al mediului înconjurător, substanţe periculoase diverse
99 substanţe periculoase diverse transportate la cald
Atunci când pericolul prezentat de o substanţă poate fi indicat suficient printr-o singură cifră, respectiva cifră este urmată de un zero (80 – substanţă corosivă sau care prezintă un grad redus de corosivitate).
Atunci când numărul de identificare a pericolului este precedat de litera „X”, aceasta indică faptul că substanţa reacţionează periculos cu apa.
Marcaje pentru substanţele transportate la cald
Pentru un transport de lichide calde sau de solide topite la o temperatură egală sau mai mare de 1000 C (număr ONU 3257) şi de solide calde la o temperatură egală sau mai mare de 2400 C (număr ONU 3258), trebuie aplicat pe vehicul marcajul de mai jos, de culoare roşie, având dimensiunile laturilor de cel puţin 25 cm.
Acest marcaj se aplică:
Ø Pe fiecare latură şi la fiecare extremitate în cazul containerelor, containerelor – cisternă şi cisternelor mobile;
Ø Pe fiecare latură şi în spate în cazul vehiculelor – cisternă, vehiculelor speciale şi vehiculelor speciale echipate.
TRANSPORTUL MĂRFURILOR PERICULOASE ÎN CISTERNĂ
1. TIPURI DE CISTERNE
Cisternele sunt destinate transportului de mărfuri periculoase în cantităţi însemnate. Din punct de vedere al ADR, există mai multe tipuri de vehicule sau containere, cum ar fi:
Ø Containerele-cisternă
• au o capacitate de peste 450 l
• pot fi manipulate atunci când sunt pline (de exemplu aşezate sau ridicate de pe un vehicul).
Ø Cisternele demontabile
• au o capacitate de peste 450 l
• pot fi ridicate de pe vehicul (de exemplu în timpul verii, când nu se efectuează nici un transport ADR)
• nu pot fi manipulate decât dacă sunt goale.
Ø Cisternele fixe
• au o capacitate de peste 1000 l
• sunt fixate permanent pe şasiu (camioane-cisternă) sau sunt autoportante (majoritatea semiremorcilor cisterne)
Ø Vehicule-cisternă
• vehiculele care cuprind cisterne fixe
Ø Cisternele mobile
• sunt containere-cisternă destinate transporturilor multimodale
Ø Containerele pentru gaz cu elemente multiple (CGEM)
• sunt utilizate numai pentru transportul gazelor
• sunt formate dintr-un ansamblu de:
§ butelii
§ tuburi
§ butoaie sub presiune
§ cadru de butelii sau
§ cisterne
conectate între ele printr-un tub colector şi montate într-un cadru.
Ø Vehiculele-baterie
• vehicule cu un ansamblu de butelii montat direct pe vehicul.
2. PLĂCUŢA DE IDENTIFICARE A CISTERNEI
Fiecare cisternă agreată pentru transportul mărfurilor periculoase ADR trebuie să prezinte o plăcuţă de metal rezistentă la corosiune, fixată permanent pe cisternă, într-un loc uşor accesibil în vederea inspecţiei. Pe această plăcuţă trebuie să fie înscrise, prin presare sau prin orice alt mijloc asemănător, cel puţin informaţiile de mai jos:
• numărul de agreare;
• denumirea sau sigla constructorului;
• numărul de serie al fabricării;
• anul fabricării;
• presiunea de probă (presiunea manometrică);
• capacitatea, iar pentru rezervoarele cu mai multe elemente, capacitatea fiecărui compartiment;
• temperatura de calcul (numai dacă este peste +50 °C sau sub -20 oC);
• data (luna şi anul) probei iniţiale şi a ultimei probe periodice efectuată;
• poansonul expertului care a efectuat probele;
• materialul din care este fabricat rezervorul şi, dacă e cazul, învelişul protector al acestuia;
• presiunea de probă a ansamblului rezervorului şi presiunea de probă a fiecărui compartiment, exprimată în MPa sau bari (presiune manometrică), dacă presiunea unui compartiment este mai mică decât presiunea rezervorului.
În cazul cisternelor cu umplere sau golire sub presiune, se va înscrie în plus presiunea maximă de serviciu autorizată.
Pe vehiculul-cisternă sau pe un panou se vor înscrie şi următoarele informaţii:
• numele proprietarului sau al utilizatorului;
• masa în vid;
• masa maximă autorizată.
Aceste menţiuni nu sunt necesare în cazul vehiculelor care transportă cisterne demontabile.
OBLIGATIILE SOFERULUI REFERITOARE LA PLACUTA DE IDENTIFICARE A CISTERNEI ORI A CONTAINERULUI CISTERNA:
Ø Sa recunoasca in sigla ADR ori RID ca este agreat pentru transportul produselor periculoase.
Ø Sa recunoasca presiunea de proba, presiunea maxima de serviciu, capacitatea fiecarui compartiment, temperatura de calcul.
Ø Sa identifice datele probei initiale si controalele periodice, materialul cisternei, si al protectiei.
Ø Daca cisterna este in regula in privinta controalelor periodice.
Ø Din sigla IMO ca acel container este agreat si pentru transportul maritim.
3. COMPONENTELE UNEI CISTERNE
O cisternă se compune din următoarele elemente:
A. Rezervorul - este învelişul care conţine substanţa.
B. Elementele de structură ale cisternei:
• elementele de structură externă:
§ sistemul de ancorare (şei) pentru fixarea cisternei pe şasiu;
§ inelele de intărire sudate la exteriorul cisternei;
§ arcurile tubulare sudate sau fixate pe părţile laterale superioare, destinate protejării echipamentului de serviciu în caz de răsturnare;
• elementele de structură internă:
§ pereţii despărţitori sau pereţii de la extremităţi – pereţi despărţitori fără nici o despărţitură, care înpart cisterna în două sau mai multe compartimente;
§ spărgătoarele de valuri – pereţi interni prevăzuţi cu deschizături care permit trecerea lichidului în sens longitudinal, având cel puţin o dechizătură care permite trecerea unui om – au rolul de a limita miscarea lichidului în timpul transportului;
§ inelele de întărire sudate din interiorul cisternei.
C. Echipamentul de serviciu:
a) dispozitive de încărcare şi descărcare
b) instrumente de măsură şi control
c) dispozitive de nivel
d) vana de fază lichidă
e) vana de fază gazoasă
f) gura de vizitare
g) supapa de siguranţă
h) discul de ruptură (discul de siguranţă)
i) dispozitivul de aerisire sau ventilare
j) buşonul filetat sau brida plină
k) mijloace de protecţie împotriva căderilor de la înălţime
l) priza de împământare
m) protecţia calorifugă
n) izolaţia termică
o) sistemul de încălzire a cisternei
În timpul transportului sau al manevrării, echipamentul de serviciu al cisternei trebuie protejat împotriva smulgerii, ruperii sau avarierii. El trebuie să fie compatibil cu substanţele transportate şi să nu permită scurgeri ale acestora, nici chiar în cazul răsturnării vehiculului.
a) Dispozitive de încărcare şi descărcare
Pentru rezervoarele cu golire prin partea de jos, orice rezervor sau compartiment trebuie să fie prevăzut cu două dispozitive de închidere în serie, independente unul fată de altul: vana de fund şi vana terminală de descărcare.
Vana de fund (clapeta de fund)
• este un dispozitiv care închide din interior partea inferioară a rezervorului;
• evită pătrunderea lichidului în tubulatura de golire;
• împiedică scurgerea produsului în caz de smulgere a tubulaturii de golire:
• este obligatoriu ca fiecare compartiment al cisternei (rezervorului) să fie dotat cu o vană de fund situată înaintea vanei terminale de descărcare;
• trebuie să rămănă închisă în timpul transportului.
Între vana de fund şi vana terminală de descărcare se află tubulatura de golire, care trebuie să fie goală în timpul transportului. Dacă vana de fund nu este etanşă, tubulatura se poate umple cu substanţa transportată şi atunci vana terminală de descărcare trebuie să împiedice eliberarea în exterior a gazelor sau lichidelor periculoase.
b) Instrumente de măsură şi control
O cisternă poate fi dotată cu următoarele tipuri de instrumente:
• Manometre (bari):
- pentru controlarea presiunii interne (în timpul descărcării sub presiune);
- montate între supapa de siguranţă şi discul de ruptură (pentru testarea integrităţiidiscului de ruptură)
• Termometre (oC):
- pentru controlul temperaturii substanţei transportate.
c) Dispozitive de nivel
Fiecare compartiment al unei cisterne este dotat cu un dispozitiv ce permite determinarea golurilor minime sau maxime şi a fazei de umplere.
Dispozitivele de nivel sunt de trei tipuri:
• pentru cisternele care transportă substanţe gazoase (clasa 2);
• pentru cisternele care transportă substanţe din clasele 3, 4, 5.1, 6.1, 8 şi 9 (cu descărcare sub presiune);
• pentru cisternele care transportă substanţe cu descărcare prin gravitaţie.
d) Vana de fază lichidă
• este dispusă în partea superioară a cisternei
• şi interceptează tubul plonjor cu diametrul nominal de 80 mm
• este utilizată la încărcarea sau descărcarea superioară în circuit închis
• trebuie dotată cu un buşon filetat şi o bridă plină de siguranţă
• rămâne închisă în timpul transportului
e) Vana de fază gazoasă
Este dispusă în partea superioară a cisternei şi are un diametru nominal de 25-40 mm. Această vană este utilizată la:
• efectuarea încărcării în circuit închis
• punerea sub presiune a cisternei
• revenirea vaporilor în rezervorul clientului în timpul încărcării sau descărcării în circuit închis.
f) Gura de vizitare
Gura de vizitare poate avea o formă ovală sau circulară şi trebuie să fie suficient de mare ca să permită trecerea unui om. În timpul operaţiunilor de încărcare, descărcare sau curăţare, capacele de vizitare pot rămâne deschise, dar ele rămân închise pe toată durata transportului.
g) Supapa de siguranţă
Supapa de siguranţă permite evacuarea din rezervor a gazelor formate prin evaporare în timpul exploatării normale, astfel încât presiunea să nu depăşească cu peste 10% presiunea de serviciu indicată pe rezervor. Ea acţionează atât împotriva suprapresiunilor, cât şi a depresurizării. Funcţionează normal închisă şi se montează pe cisternele autorizate pentru descărcare sub presiune.
h) Discul de ruptură (discul de siguranţă)
Discul de ruptură este o placă metalică montată între supapa de siguranţă şi rezervor, care se sparge la o anumită presiune de ruptură bine determinată.
Funcţionează normal închis şi este obligatoriu pentru cisternele care transportă produse din clasele 2, 4.1, 4.2, 4.3, 6.1, 6.2, 8 şi 9.
i) Dispozitivul de aerisire sau ventilare
Este un dispozitiv care funcţionează normal în poziţia deschis, având rolul să împiedice formarea de vapori la temperatura ambiantă. Se instalează în partea superioară a cisternei pe cisternele atmosferice sau cu descărcare prin gravitaţie.
Acest dispozitiv se mai numeşte şi supapă cu patru roluri, deoarece:
• permite punerea cisternei în comunicare cu atmosfera;
• se deschide la o presiune internă foarte mică (0,01-0,08 bari);
• funcţionează împotriva suprapresiunii şi a depresurizării;
• împiedică scurgerea lichidului în caz de răsturnare (cu o înclinaţie mai mare de 30°).
j) Buşonul filetat sau brida plină
Acest dispozitiv este obligatoriu, fiind amplasat pe vana terminală de descărcare. El are rolul de a evita pierderile de lichide sau de gaze periculoase în cazul în care vana de fund şi vana terminală de descărcare nu au o închidere perfect etanşă.
k) Mijloace de protecţie împotriva căderilor de la înălţime
Atunci când o persoană trebuie să manevreze echipamentele situate în partea superioară a unei cisterne, există pericolul căderilor de la înălţime. De aceea, cisternele sunt dotate cu următoarele mijloace de protecţie împotriva unor astfel de accidente:
• o scară de acces cu trepte antiderapante;
• o balustradă rabatabilă;
• o pasarelă antiderapantă, cu o lăţime de minimum 400 mm.
l) Priza de împământare
Are rolul de a evita producerea scânteilor care apar datorită diferenţei de potenţial electric dintre rezervor şi instalaţia clientului. Pentru a fi eficace, priza de împământare trebuie să fie conectată cu toate părţile metalice ale rezervorului, fără întreruperi ale acestor conexiuni. Ea se prezintă sub forma unei plăcuţe metalice (cupru, oţel inoxidabil) aplicată pe rezervor. Trebuie evitat orice contact metalic care ar putea provoca o coroziune electrochimică. Cisternele vor fi echipate cu cel puţin o priză de împământare, clar semnalizată, aptă să primească cablul de conexiune electrică.
Împământarea este obligatorie în timpul operaţiunilor de încărcare şi descărcare a rezervorului cu substanţe inflamabile (având punctul de inflamabilitate mai mic de 61°C).
m) Protecţia calorifugă
Este necesară în cazul în care substanţa transportată trebuie menţinută la o temperatură inferioară celei ambiante, ca în cazul substanţelor puternic refrigerate sau al substanţelor care se transportă în stare topită (naftalină).
Rezervoarele destinate transportului de gaze lichefiate, a căror temperatură de fierbere la presiunea atmosferică este mai mică de -182°C, nu trebuie să conţină materiale care pot reacţiona periculos în contact cu oxigenul (protecţie neinflamabilă).
n) Izolaţia termică
Este un înveliş exterior izolant al cisternei, care permite menţinerea unei temperaturi constante a produsului încărcat la cald şi, în acelaşi timp, evită arsurile la contactul cu suprafeţele exterioare ale rezervorului. Poate fi reprezentat de:
• un ecran protector contra razelor solare, aplicat cel puţin pe 1/3 superioară şi cel mult pe 1/2 superioară a rezervorului;
• un înveliş complet cu o grosime adecvată, construit din materiale izolante.
o) Sistemul de încălzire a cisternei
În cazul transportului la cald al anumitor substanţe periculoase (de exemplu: sulf, naftalină, bitum etc.), încărcătura trebuie menţinută la o temperatură suficient de ridicată pentru a evita apariţia cristalizărilor ce ar împiedica descărcarea acesteia.
În aceste situaţii, cisternele vor fi dotate cu dispozitive de încălzire formate din:
• rezistenţe electrice amplasate la exteriorul pereţilor rezervorului;
• conducte de dimensiuni mici, sudate la exteriorul pereţilor inferiori, prin care circulă apă sau vapori de apă la temperatură ridicată.
Încălzirea se va face astfel încât să nu fie afectate dispozitivele de încărcare, descărcare sau echipamentul de serviciu al cisternei.
INSPECTIILE LA CISTERNE
Cisternele si containerele cisterne trebuie sa fie verificate la intervale regulate de catre autoritatile competente sau organele agreate de autoritatile competente.
Þ Cisternele fixe
Ø Proba de etanseitate la 3 ani;
Ø Proba hidraulica la 6 ani.
Þ Containerele cisterna
Ø Proba de etanseitate la 2,5 ani;
Ø Proba hidraulica la 5 ani.
Proba de etanseitate la trei ani cuprinde:
Ø O proba pentru controlul etanseitatii cisternei;
Ø Controlul bunei functionari a echipamentului de serviciu;
Ø Inspectia vizuala externa a cisternei.
Proba hidraulica la sase ani cuprinde:
Ø O proba de presiune hidraulica pentru controlul etanseitatii cisternei la presiunea maxima. Aceasta proba permite:
• Controlarea absentei fisurilor sau a porilor existenti in cordonul de sudura;
• Verificarea clapetelor de fund si a vanelor terminale de descarcare care trebuie sa suporte presiunea fara nici o scurgere.
Ø Controlul bunei functionari a echipamentului de serviciu;
Ø Inspectia vizuala externa a cisternei;
Ø Controlul grosimii minime a peretilor cisternei;
Ø Lichidul utilizat in timpul probei de etanseitate este apa sau alt lichid sau gaz care nu este periculos.
DISPOZIŢII PRIVIND TRANSPORTUL ÎN CISTERNE
O substanţă poate fi transportată în cisternă, dacă în coloanele 10 sau 12 ale tabelului A (din ADR) se află indicat un cod-cisternă.
Vehiculele desemnate prin codurile FL, OX sau AT trebuie utilizate astfel:
- atunci când un vehicul FL este prescris, poate fi utilizat numai un vehicul FL;
- atunci când un vehicul OX este prescris, poate fi utilizat numai un vehicul OX;
- atunci când un vehicul AT este prescris, vehiculele AT, FL şi OX pot fi utilizate.
BENZINA
SEMNALIZAREA CISTERNELOR CE TRANSPORTĂ MAI MULTE MĂRFURI PERICULOASE
TOATE VEHICULELE CARE TRANSPORTĂ MĂRFURI PERICULOASE TREBUIE SĂ FIE ECHIPATE CU URMĂTOARELE:
• 1 cală pentru vehicul
• 2 triunghiuri (conuri) reflectorizante
• 1 vestă reflectorizantă
• 1 lampă portabilă (lanternă)
• 1 mască de gaze
• echipament indicat în instrucţiunile scrise
SEMNALIZAREA VEHICULELOR CISTERNĂ CE TRANSPORTĂ O SINGURĂ MARFĂ PERICULOASĂ
(MOTORINA)
SEMNALIZAREA VEHICULELOR LA TRANSPORTUL ÎN VRAC
|
